A fost ieri Congresul extraordinar al Partidului Conservator. Spre deosebire de alti presedinti de partide sau de tara, Dan Voiculescu si-a tinut cuvantul si a predat sefia. Platind astfel costul esecului (nu numai) de la europarlamentare, dar si reprosand staffului partidului ca l-a dezamagit. Poate are dreptate, dar omite ca PC a fost, cel putin pana acum, un partid in care aproape numai seful detinea decizia si microfonul, ceilalti lideri multumindu-se sa-i difuzeze mai mult sau mai putin abili ideile. Or, se pare ca si in Romania vremea partidelor univocale (poate cu exceptia PD-L, cu al sau ‘diriginte’) a cam trecut. PC mai plateste si costul unor pete de imagine generate de dosarele penale ale lui Copos si Seres, dar si de saritura dintr-o barca in alta, in decembrie 2004, cand, intrat in Parlament in carca PSD, l-a abandonat momit de Basescu cu nada guvernarii. Iesirea lui Voiculescu din conducerea operativa oficiala nu inseamna insa scoaterea lui pe tusa, ca in cazul altui fondator, Ion Iliescu.
Noul presedinte al PC, Daniela Popa, preferata de Voiculescu, dar aleasa printre fluieraturi, va trebui, vrea-nu vrea, sa deschida larg urechile ori de cate ori Voiculescu va sopti ceva. Pentru ca, fara imperiul mediatic si banii acestuia, conservatorii ar trece la ‘etc’. De retinut au fost insa ieri discursurile unor invitati – liberalul Ludovic Orban si pesedistul Titus Corlatean. Dincolo de atacurile directe la adresa Cotroceniului, ambii au petit, in perspectiva parlamentarelor, ‘fecioara’ conservatoare, fosta purista. La toamna, orice vot va conta. Chiar si cele destul de putine ale PC. Dar mai ales vor conta Antenele lui Voiculescu, cata vreme nici PNL, nici PSD nu au alte televiziuni binevoitoare. Iar pentru PC accederea in Parlament, indiferent pe spinarea cui, e un gest reflex.