Dupa 17 ani de umilinta si de mizerie, dupa 17 ani in care si-au revendicat drepturile, nu pomenile, pensionarii au prins o gura de aer. Chiar daca urmare a unor jocuri politicianiste si a pagubosului meci Cotroceni + PD + PLD vs. PNL + PSD si restul clasei politice. Deja sunt clare rezultatele primei reprize. E posibil ca liberalii sa ramana la guvernare pana la alegerile din 2008. PSD, dupa ce s-a impaunat ca a impus legea, face in ultimele zile declaratii mai temperate, dand impresia ca-si lasa loc de fuga daca Tariceanu, Vosganian si Pacuraru vor avea in 2008 probleme cu finantarea. E la fel de limpede ca PD si-a dat cu dreptul in stangul, trompetind ca de obicei, fara ezitare si evaluare a propriului risc politic, partitura scrisa in Deal: deja cade in sondaje. Prost sfatuit sau prea infatuat, Traian Basescu a gafat incredibil, manios ca a punctat Tariceanu si a taraganat inabil promulgarea. Tarziu, si-a dat seama ca-i vorba de sase milioane de voturi si, vineri, ca un pater patriae, s-a dus, chiar si cu ochii pe ceas, la constituirea Asociatiei federatiilor de pensionari, gata sa puna batista la ochi de mila lor si declarandu-le ca a aplaudat (?!) votarea legii. Cu stiutu-i instinct, a inteles ca e posibila aparitia unei formidabile forte politice, pentru a carei bunavointa cred ca s-ar lepada pana si de PD.
Pensionarii au si anuntat ca vor sa aiba grup parlamentar. Il pot obtine, avand milioane de voturi, chiar si la un scrutin uninominal. Cu conditia sa-si creeze structuri de conducere profesioniste (au de unde alege oamenii de valoare) si sa evite infiltrarea oportunistilor ori a cartitelor trimise sa-i readuca la postura de masa de manevra a celorlalte partide. Adica sa fie constienti de propria lor forta.