Dovezile incontestabile care atestă autentictatea moaştelor Sfântului Nicolae din Bucureşti!

După cum se ştie Moaştele Sfântului Nicolae au fost dăruite lăcaşului de cult de Marele Voievod Român Mihai Viteazul împreună cu familia sa. Inscripţia de pe raclă este un document autentic, atestat ştiinţific în urmă cu un secol, atât în buletinul comisiunii monumentelor istorice, cât şi de Academia Română în anul 1965, în lucrarea academicianului profesor Alexandu Elian – „Inscripţii medievale ale României”. Textul acestei veritabile pisanii este următorul:  Această mână a Sfântului Nicolae au ferecat-o cu aur Domnul Io Mihail Voevod şi Doamna Stanca şi fiul lor Io Necula Voevod, în anul 7108 (1600) Is(pravnic) Mitropolitul Eftimie”. De unde rezultă faptul că ferecătura în aur a sfintei mâini a ierarhului s-a făcut după porunca domnească şi cu binecuvantarea Mitropolitului Ţării Româneşti, Eftimie. Aşadar, sfintele moaşte au dublă autentificare: A autorităţii statale prin Domnitorul Mihai Viteazul şi a Bisericii prin Mitropolitul Ţării Româneşti de atunci, Eftimie. Cronicile spun că Moaştele Sfântului Ierarh Nicolae au ajuns la Bucureşti prin intermediul unui cleric pelerin la Bari, ca un dar al Arhiepiscopului de Bari pentru Domnitorul Mihai Viteazul, răsplată fiind pentru lupta antiotomană dusă de către Voievodul român şi pentru rolul acestuia în apărarea creştinătăţii la porţile Europei. Aşa cum este atestat în unele scrieri, voievodul român a sprijinit, în semn de recunoştinţă biserica din Bari cu două pungi de galbeni. Într-o altă cronică se spune că Domnitorul întregitor de neam românesc Mihai Viteazul, a ţinut moaştele Sfântului Nicolae lângă inimă  în lupta de la Călugăreni, purtată împotriva turcilor la data de 13 august 1595. „În privinţa afirmaţiilor preotului italian Gerardo Cioffari de la Biserica San Nicola din Bari, răspunsul nostru este următorul:
– acesta omite faptul că Moaştele Sfântului Nicolae de la Biserica Sf. Gheorghe Nou sunt autentificate istoric în modul cel mai concludent;
– din afirmaţiile sale, rezultă că numai jumătate din trupul Sfântului Nicolae se află la Bari. Acesta este în concordanţă şi cu expertiza Antropologică efectuată la mormântul din Bari în anul 1957, care arată limpede şi că părţi importante din ambele braţe ale Sfântului lipsesc. Ne punem întrebarea firească: pe ce temei contestă Gerardo Cioffari autenticitatea celeilalte jumătăţi a trupului Sfântului Nicolae aflată în alte părţi ale lumii printre care Bucureşti, Sfântul Munte Athos, Veneţia etc
– într-un studiu intitulat: ”Ce s-a întâmplat cu mâna Sfântului Nicolae expusă credincioşilor în anul 1089?” semnat chiar de contestatarul Gerardo în Bolettino Di San Nicola nr. 3/2012, aceasta arată că în anul 1087 când au fost înhumate moaştele la Bari, o mână a Sfântului Nicolae a fost lăsată afară pentru a fi cinstită de pelerini. În studiu evocat, acelaşi autor confirmă faptul că un călugăr numit Roberto Monaho, atestă documentar, că la anul 1140, mâna Sfântului se afla încă la Biserica San Nicola din Bari. Avem aşadar certitudinea că mâna Sfântului Nicolae s-a aflat în mod sigur o perioadă la Bari. În aceeaşi lucrare Gerardo Cioffari atestă şi faptul că mâna Sfântului, citez: „A dispărut în perioada evului mediu în condiţii misterioase”. „Misterul Dispariţiei” mâinii Sfântului Nicolae de la Bari, coincide cu momentul aducerii moaştelor de la Bari la Bucureşti şi desluşeşte aşa-zisul mister. Izvoarele istorice autentice, arată fără drept de tăgadă adevărul istoric privitor la aducerea mâinii aşa cum este certifact prin inscripţia de pe racla din Biserica Sfântul Gheorghe Nou de la Kilometrul Zero al României. În concluzie ne întrebăm de ce oare preotul italian Ferardo Cioffari a omis propriile afirmaţii susţinute cu documente numai cu doi ani în urmă? De asemenea, cui servesc aceste atitudini care intră în contradicţie cu adevărul istoric şi cu dialogul irenic specific comunităţilor creştine luminate de Duhul Sfânt? Acest dialog cu nuanţe polemice, a adus cu sine totuşi o mai bună înţelegere a adevărului despre Moaştele Sfântului Nicolae adăpostite în Biserica Rectitorită mai târziu de marele nostru Voievod şi Sfânt Martit Constantin Brâncoveanu. Aşadar, Moaştele Sfântului Nicolae din Biserica Sfântul Gheorghe Nou fac parte din patrimoniul naţional şi spiritual românesc. Cred că e timpul să învăţăm mai bine cum să apărăm ceea ce ţine până la urmă de demnitatea noastră de creştini şi de români şi să ne ferim de a ne autoflagela şi deforma până la urmă propria noastră istorie!”, a declarat Pr. Dr. Emil Nedelea Cărămizaru, parohul de la Sfântul Gheorghe Nou.
 
 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro