Nadia Comăneci a vorbit despre cumpenele care i-au marcat copilăria: «Mi-am făcut intrarea în lume cu o maladie gravă»

La un pas s-o strivească tavanul

Nadia provine dintr- o familie de oameni simpli, iar casa bunicilor ei, în care şi-a petrecut o parte a copilăriei, era una modestă şi nu foarte rezistentă la intermperii. În această casă, mâna Divinităţii avea să intervină pentru a doua oară, salvând-o de la pieire.
“Al doilea eveniment norocos a avut loc la o săptămână după ce am ieşit din spital. Mama locuia la bunici, pentru ca aceştia să o ajute să mă îngrijească. În prima noapte, s-a iscat o furtună cumplită, iar acoperişul gemea sub adevărate lespezi de gheaţă. A doua zi, pe când dormeam într-un pătuţul din bucătărie , fiindcă acolo era mai cald, părinţii şi bunicii au reparat ferestrele şi crăpăturile. Trecând prin bucătărie, bunicul s-a hotărât să mă ia în braţe. O secundă mai târziu, acoperişul s-a prăbuşit peste pat. Dacă bunicul nu mă ridica la vreme, muream. A fost, probabil, o altă coincidenţă, dar eu am crescut în România, în credinţa ortodoxă, iar noi avem o întreagă tradiţie a poveştilor despre minunile cereşti”, a scris Nadia în cartea ei.

La câţiva anişori, a căzut de pe pod

A treia şi ultima cumpănă majoră din copilăria Nadiei s-a petrecut când ea avea doar câţiva anişori.
“Fratele meu, Adrian, era în căruţ, iar noi tocmai treceam pe un pod. Eu mergeam alături de mama mea. Cumva, piciorul mi-a alunecat printre traversele din lemn, m-am împiedicat şi am zburat peste parapet direct în apă”, povesteşte Nadia.
Se putea termina rău, fiindcă a căzut de la înălţime, iar apa era mică, nu putea amortiza şocul… Însă doamna gimnasticii noastre a avut din nou noroc: “Mama a luat-o la fugă pe pod, dar când a ajuns la capăt, eu deja o aşteptam, tocmai ieşită din apă. N-aveam decât câteva zgârieturi. Şi n-am plâns. Nici azi nu o fac decât foarte rar”.
Cartea scrisă de Nadia despre propria viaţă, “Scrisori către o tânără gimnastă”, este plină de detalii cutremurătoare.
În paginile sale, campioana noastră descrie în amănunt cele trei momente când a trecut razant pe lângă moarte.

Recomandări

Campionii traseismului politic din listele pentru alegerile parlamentare. Partidele le favorizează eligibilitatea în detrimentul candidaților noi

Şi ei au trecut razant pe lângă moarte

Elena de la Mandinga
Pe când avea 10-11 ani, Elena de la Mandinga a căzut de pe un gard în timp ce se juca, iar o tijă de fier i-a intrat în picior. S-a declanşat hemoragia, iar fata a leşinat. Norocul ei a fost că o vecină a găsit-o şi a chemat imediat Salvarea.
“După ce m-au cusut, doctorii mi-au zis că dacă ajungeam cu 10 minune întârziere, astăzi nu aş mai fi fost”, a declarat frumoasa cântăreaţă în urmă cu ceva timp.

Kamara (Alb-Negru)
Pe când avea 7 ani, Kamara, jumătatea de culoare a duoul Alb-Negru, a fost la un pas să se înece în lacul din parcul bucureştean Moghioroş: “Am căzut în apă în încercarea de a prinde mormoloci. M-a salvat sora mea în ultimul moment”.

Laurette Atindehou
Cumpăna fotomodelului de culoare Laurette este identică celei prin care a trecut Kamara. “Când aveam 7 ani, eram cu familia la un lac. M-am pus pe colac, am început să dau din mâini şi din picioare şi m-am depărtat de ei. Când m-am dat jos de pe colac, m-am dus la fund. Noroc cu vărul meu, care m-a văzut şi m-a scos de acolo. A venit Salvarea şi m-au resuscitat medicii”, a povestit ea într-o emisiune TV.

Andreea Marin
Andreea Marin trăieşte fiindcă mama ei şi-a dat viaţa pentru a o salva. În vara anului 1984, maşina în care se afla vedeta, pe atunci copilă, alături de sora ei şi de părinţi, s-a ciocnit violent de o alta. Violeta Marin a făcut atunci sacrificiul suprem şi s-a aruncat peste fetele ei, pentru a le proteja.

Urmărește-ne pe Google News