“Despre morţi, numai de bine”, spune o vorbă din bătrâni. Însă Mircea Stănescu, fiul jurnalistului Sorin Roşca Stănescu, suspectat că, la sfârşitul lui decembrie 2008, ar fi ucis un bărbat pe trecerea de pietoni, a fost un şofer pe care poliţiştii de la Circulaţie susţin că nu îl pot uita uşor pentru că le-a făcut viaţa un calvar. I-a umilit sau i-a ignorat atunci când l-au tras pe dreapta. Însă, din ziua aceea blestemată în care soarta l-a aruncat într-un decor sumbru şi i-a desenat o îngrozitoare privelişte în care un om nevinovat pierea sub roţile limuzinei sale, Stănescu a cedat.
Prins în hăţişurile propriei conştiinţe, bărbatul, până atunci foarte sigur pe el, şi-a pus la tâmplă arma ucigaşă şi şi-a zburat creierii. Un gest pe care psihologul criminalist Tudorel Butoi l-a numit “de onoare”.
B 81 SNT. Un număr de înmatriculare pe care îl cunosc toţi agenţii de la Poliţia Rutieră a Capitalei. Un număr de înmatriculare ce răscoleşte amintiri umilitoare tuturor oamenilor legii care au avut “tupeul” să îl oprească pe Mirc e a Stănescu – bărbatul care, la 39 de ani, şi-a zburat creierii pentru că era suspectat că, la sfârşitul lunii trecute, ar fi călcat un om pe trecerea de pietoni.
Cei care au avut curajul să îl tragă pe dreapta au realizat, cu stupoare, se spune, că uniforma de poliţist nu făcea doi bani pentru fiul jurnalistului Sorin Roşca Stănescu.
Numărul maşinii era cunoscut de toţi poliţiştii
“Când era oprit se purta execrabil. Ameninţa şi făcea uz de poziţia sa şi de relaţiile din Guvern. Nici măcar nu mai arăta actele pentru control. Până acolo ajunsese. Ne sfida în trafic. Devenise spaima poliţiştilor din stradă. Nimeni nu mai avea curajul să îl oprească decât dacă nu-i observa numărul de la distanţă. Oricum, nu aveau ce să-i facă”, dezvăluie unul dintre agenţii care l-a avut “client” pe fostul deputat şi consilier guvernamental Mircea Stănescu.
Automobilul lui era dotat precum cele de la SPP
Maşina lui Mircea Stănescu, Mercedesul înmatriculat cu număr rezervat Senatului (B 81 SNT), era dotată precum autoturismele SPP din suita prezidenţială. Cu toate că nu avea dreptul legal să folosească în trafic semnale acustice şi sonore, şoferul Stănescu a ignorat legea şi şi-a „înzestrat” limuzina de lux cu sirenă, girofar şi stroboscop (jocuri de lumini) albastre, exact ca acelea ale autoturismelor din gărzile de protecţie a demnitarilor.
Psihologul criminalist, profesorul Tudorel Butoi (foto dreapta) a încercat, pentru Libertatea, să “traducă” trăirile care l-au copleşit, pe Mircea Stănescu şi l-au împins spre sinucidere, considerată de psiholog un gest de onoare.
“S-a chinuit mult şi s-a gândit la fel Stănescu. l de mult la ce avea să facă. Nu a suportat ideea că a omorât un om nevinovat, că va fi târât prin anchete şi instanţe, unde s-ar fi împotmolit în minciuni care i-ar fi deteriorat ireversibil imaginea şi onoarea. A refuzat să ajungă în situaţii umilitoare, nedemne şi, de aceea, sub imperiul unor puternice emoţii, a recurs la un gest de demnitate, precum senatorii romani. În acest fel, şi-a ajutat practic şi iubita care, asumându- şi din dragoste pentru el întreaga vină a unui omor din culpă, a intrat într-un joc periculos pentru ea, un joc care i-ar fi putut răpi libertatea pentru ani buni. De aceea, măcinat de aceste gânduri, bărbatul a refuzat să mai trăiască. E o sinucidere de onoare! Ştia ce înseamnă viaţa unui om, ştia ce valoare juridică are viaţa în esenţă şi de aceea, lucid şi responsabil, şi-a asumat culpabilitatea unei greşeli. Este singurul politician aflat într-o derivă existenţială maximă ce recurge la gestul suicidar pentru a‑şi salva demnitatea şi onoarea. Dacă ar fi fost arestat, mai era încă în viaţă sub protecţia autorităţilor. Poate până când s-ar fi găsit o portiţă care să-i redea, măcar pentru ceva timp, libertatea. Atunci, probabil că ar fi acţionat la fel cum a făcut- o acum. Sunt alături de durerea seniorului Stănescu, pe care îl susţin ca să depăşească acest greu impas”, ne-a declarat în exclusivitate profesorul Tudorel Butoi, criminalist cu peste 35 de ani de experienţă.