Editorial de Alice Năstase Buciuta | Nu suntem numere, dar…

Zvelţi şi înalţi, şi-au îndreptat nu doar coloana vertebrală, ci şi principiile, curajul, îndrăzneala către cer, făcându-se parteneri cu infinitul, cu nemărginirea sau cu divinitatea, orice nume ar avea ea. Cel puţin la nivel teoretic…
În fiecare zi, însă, viaţa noastră se arată a fi tot măruntă şi aşezată sub semnul socotelilor simple. Ziua nu e miracolul în care soarele a răsărit din nou pentru noi, dându-ne lumină şi putere, ci o înşiruire de 12, 14, 16 ore, câte avem de alergat şi muncit până la leşinul de noapte.
Alunecarea abruptă în somn nu-şi mai găseşte timpul pentru o rugăciune, ci doar pentru o altă socoteală duşmănoasă: fir-ar, iar dorm doar 5 ore jumate! Binecuvântarea de a mai trăi încă o zi e aşezată şi ea în cifre şi numere: opt ore de muncă, cu doar două pauze de câte 15 minute, doi copii, patru drumuri la şcoli, opt farfurii de supă spălate, 1845 de lei rata la apartament şi trei abonamente la telefon.
Tirania numerelor iese din casă şi se abate asupra întregii lumi. La televizor e o crainică frumoasă, n-are mai mult de 30 de ani şi vreo 60 de kilograme. Ministrul propus pentru sănătate e nepermis de tânăr, are doar 28 de ani, iar cele şase pătrăţele de pe burtă îl descalifică de la o asemenea poziţie, în care, în mod obişnuit, oamenii au o jumătate de sferă revărsată. Iar durerile şi revoltele noastre sunt şi ele numărate cu grijă: în stradă n-au mai ieşit decât 520 de oameni, faţă de 10.000 cât au fost în primele zile.
Morţii de la Colectiv au ajuns la 56, depăşind de-acum numărul răniţilor cu şanse de supravieţuire, care s-au făcut 55. La Paris, disperarea e şi ea contorizată: 132 de morţi, 349 de răniţi, dintre care 42 în stare foarte gravă. S-au făcut 23 de arestări şi au fost confiscate 31 de arme…
Dintre membrii trupei Goodbye to Gravity, cei care îşi lansau cel de-al doilea album la Colectiv, mai trăieşte doar unul, solistul, care nu ştie că ceilalţi patru colegi ai lui nu mai sunt în viaţă şi nici iubita lui n-a rezistat, ea a fost cea de-a 53-a victimă.
Probabil că de aceea vocea lui, rămasă singură pe pământ, nu mai e îndeajuns de puternică s-o auzim când ne cântă: We are not numbers, we are free, we are so alive… Nu suntem numere, suntem liberi, suntem atât de vii. Un mesaj care sună din ce în ce mai stins, lăsându-ne, iată, să ne preschimbăm în bile de abac, în resemnaţi, în oameni care parcă au trăit cândva, dar au murit demult.

Urmărește-ne pe Google News