Pazesc podul serpilor si al scorpionilor

De ani buni, istoria Irakului se scrie doar cu sange varsat din crime si atentate, puse la cale de fanatici fideli fostului lider Saddam Hussein. ‘Taramul dintre fluvii’ a devenit o uriasa harta strategica, unde sunt conturate doar trasee ucigase si puncte de o importanta vitala, care nu trebuie sa cada in mainile teroristilor. Pe autostrada Tampa este un loc in care mirosul mortii pluteste in aer: podul peste Eufrat, unde reporterul ziarului Libertatea a vazut cum militarii romani fac scut in fata asasinilor.

Inainte de revarsatul zorilor, cand intunericul piere incet-incet, lasand loc luminii galbene a soarelui, militari romani din Camp Dracula – Talil fac ultimele pregatiri pentru a duce la bun sfarsit o misiune dintre cele mai periculoase, la care trebuie asigurate, obligatoriu, bilete dus-intors. Un convoi format din cinci Hum-vee-uri (masini de lupta blindate americane), cu luptatori ai Batalioanelor 151 Infanterie ‘Lupii negri’ – Iasi si 341 ‘Rechinii albi’ – Topraisar urmeaza sa ajunga la camarazii lor care pazesc zi si noapte podul peste Eufrat. Sunt 40 de kilometri de foc, parcursi prin desertul ostil, la peste 70 de grade, pe cea mai periculoasa artera din Irak: Tampa, ‘autostrada mortii’, unde teroristi fara nume sau fara chip, sadesc, fara incetare, moarte. Cu binecuvantarea preotului si credinta ca ne vom intoarce toti acasa, ne urcam in blindate si convoiul porneste spre ultima frontiera, unde luptatorii romani le tin piept teroristilor, care incearca sa opreasca traficul dintre Basra si Bagdad, puncte strategice din sudul si nordul Irakului.

‘Stii sa tragi? Daca va fi nevoie, iti dau arma mea, scoti teava pe geam si? Eu o sa conduc’, imi spune caporalul Florinel Chiriac inainte sa apese pedala de acceleratie a mastodontului, care are usi grele de peste 200 de kilograme. Dumnezeu ne-a ferit de atacuri, iar drumul pana la podul peste Eufrat nu a fost decat o alta lectie de dramatism, traita in imagini socante.

Colibe din carpe asezate pe pamantul crapat, siluete palide, ca niste umbre, acoperite de straie candva colorate sau albe – acum roase de o saracie crunta – copii chinuiti de foame si de sete, cu gurile uscate, pline de nisip, care cersesc la margine de drum un strop de apa, camile care isi ling indiferente buzele rasfirate. Un tablou desprins din timpuri incremenite, cu secole in urma, unde oameni si animale vietuiesc in bataia vantului fierbinte, dar si a gloantelor teroristilor.

‘Liber’, mi se spune, moment in care pot sa pasesc pe podul peste Eufrat, principala granita dintre sudul si nordul Irakului, ultima frontiera in fata teroristilor, care vor sa-l ocupe pentru a stopa transportul de alimente, apa si armament, acesta facandu-se cu masini de mare tonaj prin acest nod rutier strategic. ‘Stam pe podul asta zi si noapte. Verificam masini, scotocim zona din apropiere si malurile fluviului. Este acolo, jos, o asezare, care nu e sigura si trebuie sa fim atenti. Camarazii ne schimba la anumite intervale, dar daca avem necazuri, pana vin ajutoare, suntem pe cont propriu. Si mai e ceva. Nu numai baietii rai ne fac viata grea, ci si scorpionii si serpii veninosi care misuna pe aici. Mai ales noaptea e nenorocire. E plin de lighioane si trebuie sa fii atent sa nu calci pe ele sau sa nu te trezesti cu ele pe tine, chiar pe sub haine. Zici ca e barlogul serpilor’, imi spune locotenent Liviu Apostoaie, de 27 de ani, comandantul pazei podului strategic. Vizita se incheie destul de rapid, pentru ca podul peste Eufrat este locul in care, fara ca macar sa ai habar, poti sta in bataia pustii a oricarui terorist, gata oricand sa ucida?

Urmărește-ne pe Google News