Petre Grigoraş, antrenorul liderului Ligii I, Pandurii: «E greu să prindem şi locul 2» | INTERVIU

Libertatea: Sunteţi mândru că aveţi convocaţi la naţională patru fotbalişti crescuţi de dumneavoastră? Petre Grigoraş: Sunt mândru că am o familie unită, cu o soţie şi un copil extraordinari. Apoi sunt mândru că pot să antrenez, iar faptul că Maxim, Voiculeţ, Pintilii şi Chiricheş sunt convocaţi la lot e un bonus. Îi mai am pe Răduţ şi pe Pleaşcă, care au fost şi ei selecţionaţi la echipa naţională, alţi patru sau cinci internaţionali de tineret, iar pe Bourceanu tot eu l-am promovat la echipa mare, când antrenam Oţelul. Cu toate acestea, eu cred că meritul este al jucătorilor. Sunteţi modest… Nu, dar e greu să lucrezi cu fotbaliştii. Eu doar le spun ce ar fi mai bine pentru ei să facă, încerc să le găsesc punctul sensibil şi să îi determin să înţeleagă că talentul este doar o parte a ceea ce trebuie să ai pentru a reuşi în această meserie. În primul rând, trebuie să fie muncitori, să fie serioşi şi să reziste tentaţiilor. Mă doare sufletul când văd că un mare talent se ratează la doar şase luni după ce s-a mutat la o echipă din Bucureşti, pentru că nu e conştient de riscurile unei vieţi extrasportive necumpătate. ↑ Ciprian Marica (dreapta, aici în ultimul meci al naționalei, 3-4 cu Slovenia) va fi diseară singurul vârf împins al tricolorilor Ca fotbalist, aţi jucat la Steaua şi aţi fost campion al Bulgariei cu Levski. De ce nu aţi fost convocat niciodată la naţională? Pentru că am fost un atacant mediocru pentru acele timpuri, nu am avut calitatea necesară să fac acest pas. Recunosc acest lucru şi e şi motivul pentru care nu am fost niciodată prea dezamăgit de faptul că nu am jucat nici un meci pentru echipa naţională. Am prins şi o generaţie extraordinară, ai cărei jucători îi ştia şi omul de la ţară, care se ducea cu vaca. Nu sunt supărat, pentru că eu trăiesc în prezent şi în viitor, nu mă gândesc prea mult la trecut. Alex, fiul dv., va fi primul Grigoraş chemat la lot? Ar fi o mare mândrie pentru mine, fiindcă e fantastic pentru orice părinte să vadă că fiul său îi depăşeşte performanţele. Totuşi, să nu ne hazardăm, el trebuie să prindă prima dată echipa la Pandurii, să câştige experienţă şi pe urmă poate spera şi la aşa ceva. Totul depinde numai de el.