In orice stat democratic si civilizat, bataliile politice se incing inaintea unor evenimente fundamentale, cum ar fi alegerile sau motiunea de cenzura. Apoi, pe agenda administratiei si a politicienilor prevaleaza gestionarea treburilor tarii, confruntarile de idei ducandu-se preponderent in Parlament si mai putin pe canalele tv. La noi e exact invers. Urgenta e Bugetul pe 2008, dar partidele aproape au refuzat consultarile cu Executivul. Se apropie un lant de evenimente electorale, dar nimeni nu pare interesat de organizarea lor rationala, inclusiv in plan legislativ, boicotand ‘uninominalul’. Trepidatiile macroeconomice (inflatia, cursul leului), urmate de valuri de scumpiri, nu-i alerteaza pe politicieni. Odata respinsa motiunea de cenzura, ceea ce a determinat mentinerea unui guvern slab, extrem de vulnerabil, acesta continua sa fie supus unor atacuri de gherila. Pe care Tariceanu le cauta cu lumanarea.
Ezitarea stupida in demiterea lui Remes (care n-a avut bunul simt sa-i spuna ca-i cazut in buda) il costa deja.
Va plati si taraganarea unei remanieri vizand cativa ministri posibil compromisi si ei sau contestati profesional. Colac peste pupaza, pe piata e aruncata de un marunt, dar veleitar politician, seful unui partidulet din zona ‘Etc’ a sondajelor, o gogorita, ca o piatra-n balta. S-ar intentiona desfiintarea DNA (fie spus, o tampenie pe care nici un premier sinucigas politic nu si-ar ingadui-o). Guvernul dezmintise oficial, dar presedintele se face ca nu stie si se repede, convenabil, cu un avertisment serios. PSD reface grabnic alianta de la motiune cu PD si flutura iar bannerul ‘Jos Guvernul minoritar!’, dar nu ofera clar o solutie politica viabila. De acord, ‘Jos!’. Dar care-i alternativa? Clar definita si propusa populatiei.