Libertatea: De ce vă înjură unii pentru alăturarea de Elena Udrea şi de Băsescu?
Gheorghe Ştefan: Multă lume mi-a reproşat că îi ţin trena lui Băsescu, dar el m-a făcut primar la Piatra Neamţ, ne-am ajutat reciproc de-a lungul anilor, acum de ce să schimb macazul? Eu sunt de părere că să ai caracter înseamnă să fii cu un om şi la bine, şi la rău, nu să te schimbi după cum bate vântul, cum fac unii din politică.
De ce vă feriţi de presă?
Totul este instrumentat politic, mă refer la problema cu DNA-ul, de aceea am şi refuzat să apar în ultima vreme la televizor sau să mai dau interviuri, pentru că procurorii ar crede că îi sfidez. Aşa au păţit- o Becali şi Diaconescu, care au apărut la tot felul de emisiuni. Eu am ales să nu dau interviuri decât foarte rar, pentru a nu-i stârni pe procurori. Procurorii se ţin de capul meu de foarte multă vreme, cu siguranţă sunt o miză pentru ei, dar nu înţeleg de ce!
Elucidaţi-ne misterul legat de operaţia făcută în Franţa şi cum aţi slăbit ulterior, pentru că sunt tot felul de zvonuri despre asta.
Multă lume comentează intervenţia mea chirurgicală şi apoi faptul că am slăbit foarte mult. Adevărul stă aşa: mi-am făcut o operaţie de micşorare a stomacului, nu numai pentru că eram gras, dar această greutate îmi afecta aproape toate organele. Aveam risc de infarct, risc de atac cerebral, risc de blocaj la rinichi etc. În urma operaţiei, am devenit mai sănătos decât am fost vreodată în ultimii zeci de ani. Nu mai spun că am slăbit foarte mult. A trebuit să îmi refac toată garderoba. Nu am nici o restricţie la nici un aliment sau băutură, pot să mai beau şi un pahar de vin, şi un pic de whisky, pot să mănânc orice, dulce, gras sau sărat, singurul lucru diferit este că nu pot să mănânc mult. Doar puţin.
Ajungi uşor om de afaceri şi primar în România?
Mi-am construit afacerea prin enorm de multă muncă, puţină lume ştie că aproape zece ani am muncit de dimineaţa şi până noaptea, ajungeam foarte târziu acasă, şi soţia, care este un om cu simţul umorului şi înţelegător, nu mi-a reproşat, dar a făcut o glumă, într-o dimineaţă, arătându-mi patul: “Nu crezi că ar fi bine să iei şi patul la serviciu, ca să nu te mai chinuieşti cu venitul acasă…?” Atunci mi‑am dat seama că ar trebui să acord mai mult timp familiei, şi mai ales ei.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro