Ponta, poți să iei lecții de la Eugen Barbu!

Actuala situație tensionată din lumea noastră universitară, declanșată de plagiatul primului-ministru Victor Ponta, care ar fi copiat 115 pagini din cele 297 ale lucrării sale de diplomă, are un corespondent în istorie, dar în lumea cu adevărat literară, nu în cea politică.
În 1979, după publicarea volumului III al romanului „Incognito”, scriitorul Eugen Barbu (1924-1993) a fost acuzat că ar fi copiat, cuvânt cu cuvânt, mai bine de 50 de pagini dintr-o operă a scriitorului rus Konstantin Paustovski. În ciuda faptului că Barbu mai fusese bănuit de asemenea „practici” și cu zece ani în urmă, în 1969, la publicarea romanului „Principele”, acesta a negat cu vehemență evidența, mergând pe ideea „romanului-colaj” și împărțind astfel lumea în două tabere: una care nega existența copiatului, alta care îl punea la zid pentru plagiat. În tabăra contestatarilor lui Eugen Barbu, foarte numeroasă, s-au situat nume mari ale vremii și ale literaturii, cum ar fi Marin Preda, Marin Sorescu, Mircea Dinescu sau Nicolae Manolescu, printre susținători apărând și un nume surpriză, Nichita Stănescu. Avantajat de postura politică, fiind deputat în Marea Adunare Națională și șef al revistei „Săptămâna”, Eugen Barbu a respins energic acuzațiile și verdictul din 9 februarie 1979 al unei comisii a Uniunii Scriitorilor, care recunoscuse clar plagiatul.
Securitatea a făcut raport scris despre incident
În rândurile ce urmează, vă prezentăm nota-raport a Securității, cu numărul 146, din dosarul 11188, volumul 8, fila 289, semnată de maior Oprișor Onițiu și publicată în Cartea Albă a Securității, referitoare la tentativa de părăsire a țării de către Eugen Barbu, pe 22 februarie 1979, ca urmare a scandalului de plagiat în care era implicat:
„Sursa noastră „Arabu”, precum și Vera Popescu, secretara lui Eugen Barbu, ne-au comunicat următoarele:
– În semn de protest pentru modul în care a fost discutată și comentată acuzația de plagiat care i se aduce, Eugen Barbu a chemat-o acasă la el pe Vera Popescu, pentru a-i duce la îndeplinire mai multe dispoziții. Acestea au constat în următoarele: depunerea la Uniunea Scriitorilor a tuturor decorațiilor și distincțiilor primite de-a lungul vremii; predarea cererii de demisie din funcția de redactor șef al revistei „Săptămâna” la Comitetul de Partid al Municipiului București; depunerea la Comitetul de Partid al Uniunii Scriitorilor a carnetului său de partid; predarea la C.C. al P.C.R. a legitimației de membru al acestui for; predarea la Marea Adunare Națională a mandatului său de deputat; depunerea la pașapoarte a unui plic în care se solicită expatrierea; predarea la Academie a însemnelor de membru al acestui for. Sursa noastră „Relu” a aflat de la Viorel Grecu, redactor la Radioteleviziune, că Eugen Barbu a cerut expatrierea în Spania, împreună cu familia.
– Pentru a fi sigur că aceste dispoziții îi vor fi executate întocmai, Eugen Barbu a pus la dispoziția Verei Popescu mașina sa, secretara fiind însoțită permanent de soția lui, actrița Marga Barbu. Atât Vera Popescu, singura care a avut contact personal cu el, cât și puținii colaboratori ai săi cu care a acceptat să vorbească la telefon apreciază că niciodată nu au simțit la el atâta hotărâre în a-și pune în practică intențiile.
– Tot azi, în jurul orei 18.00, la redacția revistei „Săptămâna”, soția lui Eugen Barbu a comunicat că acesta se găsește la sediul C.C. al P.C.R., unde așteaptă să fie primit de șeful statului. Din aceleași surse, am aflat că Eugen Barbu s-a pregătit ca, începând de mâine, să se retragă la vila sa de la Poiana Țapului, în așteptarea rezultatului cererilor sale”.
Evident, după audiența la Ceaușescu, Eugen Barbu s-a calmat brusc, reluându-și toate funcțiile și renunțând la plecarea în Spania. Interesant este însă faptul că, în toamna lui 1990, la aproape un an de la Revoluție, Uniunea Scriitorilor din România îl excludea pe Eugen Barbu din rândurile ei, motivul fiind – evident – plagiatul din „Incognito”, dezbătut inițial în 1979!

Urmărește-ne pe Google News