„Banditul” Dan Marin, campion mondial, a fost prins şi bătut in zilele Revoluţiei din decembrie 1989 şi a fost la un pas de a fi executat ca ”duşman” al poporului
Dan Marin (61 de ani) a făcut parte din “Generaţia de Aur” a handbalului masculin românesc. A fost campion mondial în 1974, a luat bronzul olimpic la München, în 1972, a cucerit aurul la Mondialele de tineret (1967) şi la cele Universitare (1973). A reuşit 160 de goluri sub tricolor. Asta nu i-a împiedicat pe revoluţionarii din 1989 să-l declare pe maiorul Dan Marin “primul terorist” prins în evenimentele de acum 20 de ani! Pe lângă faptul că a fost cât pe ce să fie linşat în acele zile, handbalistul era gata-gata să fie şi executat. Libertatea a stat de vorbă, în premieră, cu marele handbalist, despre incidentele din 1989. Citiţi în rândurile următoare cutremurătoarea poveste a coşmarului trăit de Dan Marin acum 20 de ani.
Au vrut să-l otrăvească!
Totul s-a întâmplat în direct, la TVR 1, când, după atâtea ştiri despre terorişti, era cazul să fie arătat plebei şi un “duşman al neamului” în carne şi oase.
Filmul capturării lui Dan Marin | |
Dan Marin (medalion) a fost “ridicat” de revoluţionari în dreptul Hotelului Lido, de pe bd. Magheru | Lucrurile au degenerat după ce mulţimea a aflat că handbalistul (medalion) este ofiţer de informaţii şi că are asupra lui un pistol |
Unul dintre oameni i-a luat pistolul şi l-a lovit cu el în cap, umplându-l de sânge. “Teroristul” (medalion) era imobilizat | Dan Marin (medalion) a fost luat pe sus şi dus la televiziune, pentru “judecată” |
Într-o înregistrare-document din studiourile din Pangratti îl putem vedea pe handbalistul Dan Marin, încadrat la acea vreme ca maior la Serviciul 9 din Direcţia a III-a de Contraspionaj din Ministerul de Interne, Departamentul Securităţii Statului, lovit, hăituit, acuzat, gata să fie sacrificat pe altarul Revoluţiei, doar pentru că fusese prins de mulţime cu un pistol asupra sa. Data difuzării: 23 decembrie 1989. După ce “teroristul” Marin, plin de sânge, a fost prezentat norodului, Teodor Brateş, adjunctul Departamentului de Ştiri din TVR, sublinia încă o dată că “Dan Marin e o primejdie pentru popor şi pentru televiziunea încercuită de bandiţi ca el”.
A scăpat pentru că l-a recunoscut un coleg de serviciu
Într-un raport al maiorului Gabriel Stănescu, de la Direcţia a III-a a MApN, se scrie: “În seara de 23 decembrie, mi-am amintit că în dimineaţa aceleiaşi zile fusese prezentat la televizor ca terorist mr. Dan Marin, din Serviciul 9. M-am prezentat la dl general Tudor şi i-am raportat că mr. Marin activează în aceeaşi unitate cu mine, a fost subalternul meu mai mulţi ani, e un om cinstit şi nu cred că s-a dedat la acţiuni teroriste. L-am asigurat pe dl general Tudor că garantez cu viaţa mea pentru corectitudinea lui. După o jumătate de oră, un domn lt.-col. m-a condus într-o cameră situată în clădirea studiourilor televiziunii, unde se aflau dl general Tudor şi mr. Dan Marin. Dan avea faţa puternic tumefiată de loviturile date de cei care-l prinseseră (după afirmaţia sa, ţigani). L-am recunoscut pe maior, iar dl general a hotărât ca el să fie pus în libertate”.
În 1989, Dan Marin era angajat în cadrul Serviciului de Contraspionaj. “Eram unul dintre cei care se ocupau de străinii care veneau în ţară sub acoperirea de ziarişti”, explică fostul campion mondial de handbal.
Libertatea: Domnule Marin, cum aţi apărut în prim-planul evenimentelor din 1989?
Dan Marin: Lucram la Direcţia a III-a a Departamentului Securităţii Statului, la Contraspionaj. Pe 17 decembrie, urmare a evenimentelor care se derulau la Timişoara, a fost decretată “starea de necesitate”, fapt care a condus la trecerea în “Alarmă de luptă” a tuturor militarilor, cu obligaţia de a purta permanent armele din dotare asupra lor. Pe 22 decembrie am stat până la ora 15.00 la Agerpres, apoi am plecat acasă la părinţii mei. Sediul unităţii noastre, de lângă Poliţia Capitalei, era înconjurat. A doua zi dimineaţă mi-am luat pistolul – eram în situaţia de alarmă – am plecat spre unitate, iar în zona Magheru, în dreptul Hotelului Lido, a început haosul.
«Mi-au dat cu pistolulîn cap!»
De ce?
În spatele meu se strânsese un grup de 50 de bărbaţi. Unul m-a recunoscut ca fost sportiv al lui Dinamo, aşa că m-au întrebat ce-i cu mine în zonă. După un dialog oarecum civilizat, în care au aflat calitatea mea de ofiţer de informaţii, precum şi faptul că am asupra mea pistolul, un individ mi l-a luat şi m-a lovit cu acesta în cap. Un altul a ţipat: “E terorist!”. Un personaj care se afla în acel loc pe post de “vânător de securişti” a hotărât să mă ducă la televiziune pentru a mă arăta poporului. În învălmăşeala creată, am fost “operat” de ceas şi de portofel. Aţi ajuns apoi la TVR. Da, la televiziune, unde psihoza privind “teroriştii” atinsese o cotă critică, mai ales după ce la Otopeni fuseseră ucişi militarii în termen veniţi de la Câmpina, iar diversioniştii considerau că au un “trofeu”. Nu au ţinut cont de explicaţiile mele, de calitatea de fost sportiv de performanţă, şi, pentru că eram ofiţer de Securitate, automat devenisem un “terorist” prins în timp ce trăgeam cu arma din turnul televiziunii. Ceea ce era o minciună!
Ce s-a mai întâmplat?
După ce am fost prezentat ca terorist, am fost dus într-un dormitor al corpului de gardă. S-a încercat lichidarea mea. Cineva mi-a adus mâncare, pretinzând că aceasta provenea de la soţia mea! Am refuzat hrana, bănuind că e otrăvită. După un timp, altcineva mi-a propus să mergem într-un garaj pentru a căuta “terorişti”. Era o capcană, am invocat starea precară în care mă aflam şi am refuzat. Curios e şi faptul că în aceeaşi seară cineva din comandamentul militar al televiziunii mi-a spus că sunt liber şi pot să plec, fără a-mi da însă documentele personale. În haosul din noaptea respectivă, eu, “teroristul” prezentat naţiunii de diversioniştii Teodor Brateş, Victor Ionescu, Cornel Pumnea şi alţii, aş fi devenit o ţintă sigură în bătaia puştii. M-a recunoscut a doua zi un coleg şi aşa am scăpat de acolo!
Familia a avut de pătimit?
Aveam să constat ulterior că, în aceeaşi zi de 23, după prezentarea mea ca “terorist” la televiziune, zeloşi din rândul armatei îmi făcuseră o vizită la domiciliu, distrugându- mi cu mai multe rafale de mitralieră bunurile familiei, între care se aflau şi trofeele câştigate de mine în competiţiile internaţionale, precum şi de soţia mea, fostă vicecampioană olimpică la scrimă.
A fost Revoluţie?
N-a fost nici o Revoluţie! A fost o lovitură de stat, organizată cu ajutorul unor ofiţeri superiori, cunoscuţi în marea lor majoritate ca agenţi ai Securităţii ruse, suprapusă unei revolte populare îndreptăţite. Din nefericire, au fost ucişi fără sens mii de oameni, ca să aibă ei acoperire. Erau de ajuns morţii de la Timişoara, care au fost puşi pe seama ordinelor criminale ale lui Ceauşescu.
Urmările episodului «Revoluţia»
✔ Tatăl a făcut al treilea infarct şi a murit.
✔ Mama s-a îmbolnăvit grav şi a murit în 1994.
✔ Copiii erau făcuţi terorişti la şcoală şi la grădiniţă.
✔ Soţia, vicecampioană olimpică la scrimă în 1984, a trebuit să suporte o uriaşă presiune psihică.
Înregistrarea convorbirilor dintimpul evenimentelor de la TVR
Dan Marin a fost adus în faţa poporului, la Televiziunea Română, pentru “judecată”. Diverse personaje îl supun unui interogatoriu, fiind dat ca exemplu de terorist.
0:01 Glasuri: Stai, omule, în pace! Să n-aibă armele acolo. Nu, i-am luat. Vorbeşte încet.
0:17 Dan Marin: Mă numesc Dan Marin, sunt fost campion mondial, component al echipei naţionale de handbal a României.
0:26 Voce: Minte!
0:36 Dan Marin: După terminarea activităţii sportive, ca orice sportiv de mare performanţă la Dinamo, am fost încadrat în Ministerul de Interne. În prezent, sau până acuma, mai bine zis, am răspuns la asigurarea contrainformativă a obiectivului Agerpres.
1:20 Teodor Brateş: Să-şi recunoască crimele în faţa poporului, să n-o ia pe ocolite! Repede!
1:25 Bărbat (se suprapun glasurile): E luat, e dezarmat!
1:27 Dan Marin: Nu e vorba de nici o crimă, iar dacă cineva mă poate acuza de crimă să dea telefon la Agerpres şi să mă învinovăţească.
1:41 Bărbat: De ce n-a predat armele? De ce a avut…?
1:43 Dan Marin: Azi de dimineaţă, am auzit la radio comunicatul tovarăşului ministru general-colonel Iulian Vlad şi m-am prezentat, mă prezentam, eram în drum să mă prezint la unitate, pentru a mă preda şi a aştepta noi ordine.
2:04 Bărbat: Ce-a căutat înarmat aici în curtea televiziunii?
2:07 Victor Ionescu: Ca orice cetăţean al României, ţi-ai luat arma din dotarea personală şi ai plecat către noi, nu?
2:12 Dan Marin: Către unitate.
2:25 Bărbat: De ce n-ai venit de vineri seara (22 decembrie) cu noi, domnule? De ce, mă, n-ai venit? Să-mi omori colegii de serviciu?
2:30 Dan Marin: Aş vrea să se verifice pistolul care mi-a fost dat în dotare, pentru a se constata dacă s-a tras cu el. În viaţa mea n-am tras asupra unei persoane..
2:47 Bărbat: Să fie judecat conform legilor.
2:55 Bărbat: De când sportivii poartă pistoale?
3:00 Victor Ionescu: Am văzut o mostră, aţi văzut o mostră din cei care ne atacă.
3:13 Teodor Brateş: Vă rog, linişte! Televiziunea e încercuită de aceşti bandiţi, de grupuri răzleţe. Televiziunea e în pericol! Cerem urgent armatei să intervină! Nu mai e timp de pierdut! Daţi ordinele corespunzătoare aşa cum v-aţi angajat în faţa poporului!
3:30 Victor Ionescu: Ostaşi, folosiţi armele pe care le aveţi în dotare fără a aştepta neapărat această dezlegare formală. Nu aşteptaţi numai de la nişte comandanţi, poate prea limitaţi, în limitele impuse atâţia ani de dictatură. Să ne apărăm cu ceea ce avem la îndemână!
3:50 George Marinescu: Utilizaţi toate forţele!
Pensionat în grad de general
Ca handbalist, Dan Marin a jucat pe toate posturile de la 9 metri: “Eram jolly-joker. Dacă era Gaţu obosit, intram eu pe post de centru, dacă se simţea mai rău Birtalan, jucam inter stânga. De formaţie, eram inter dreapta”. A evoluat 17 ani la Dinamo, are titlul de Maestru Emerit al Sportului, e profesor de educaţie fizică şi are carnet de antrenor. De ce n-a pre_gătit niciodată vreo formaţie? “Când am avut de ales între profesia de antrenor şi gradul în Ministerul de Interne, am ales ultimul post. Pentru familie! Luam 3.800 de lei în minister, faţă de 2.200 de lei ca tehnician”, ne-a dezvăluit Dan Marin. După încetarea anchetei asupra sa, a promovat grad cu grad, acum fiind pensionat în grad de general.