Libertatea: Mergi la Londra?
Răzvan Florea: S-ar putea să ajung câteva zile, pentru a vedea concursul de nataţie. Nu pot sta mai mult, deoarece am foarte multă treabă, acasă, la Constanţa.
Ce şanse crezi că au înotătorii noştri la această competiţie?
O Olimpiadă nu se compară cu nici o altă competiţie. Şi vă spun acest lucru din proprie experienţă. Va fi foarte greu pentru ai noştri, aproape imposibil să obţină rezultatele pe care nataţia românească le-a avut la ediţiile precedente ale Jocurilor Olimpice. Viitorul e negru. În afară de Camelia Potec, care ar putea prinde o finală, nu cred că putem spera la mai mult. Şi, din păcate, previziunile sunt cât se poate de sumbre şi pentru Olimpiada din 2016.
Pe ce te bazezi când afirmi acest lucru?
Pe simplul fapt că din generaţiile de copii şi juniori din România nu s-a ridicat nici unul care să demonstreze că are o valoare foarte mare. În anii 2000, România a avut o generaţie excepţională de înotători. Dovadă că s-au obţinut şi rezultate greu de egalat. Din păcate, cei din federaţie au tras cât au putut pe această generaţie, nemaifiind interesaţi de viitor. Iar acum, acest gol începe să fie resimţit.
Înotătorii români au înregistrat rezultate slabe la ultimele concursuri importante
Arată cu degetul către federaţie
Să înţeleg că arăţi cu degetul către anumite persoane din federaţia de nataţie?
Domnul Ştefan Iamandi, secretarul general, de exemplu. După mine, poate să rămână mult şi bine în fruntea acestei federaţii. Dar mi s-ar fi părut normal ca dânsul să atragă la federaţie şi câteva nume importante ale nataţiei româneşti. Oameni care chiar au făcut performanţă în acest sport. Alta ar fi fost situaţia în privinţa performanţei.
Doina Sava şi Laura Sachelarie sunt doar două nume importante. De ce crezi că nu au format şi alţi campioni?
Am un respect deosebit pentru cele două doamne. Dar cred că Doina Sava pur şi simplu nu mai doreşte acum să se implice foarte mult, fiind în prag de pensie, iar Laura Sachelarie ar dori să facă, dar nu mai sunt acei copii foarte talentaţi de odinioară. Rămân la părerea că, dacă federaţia s-ar fi ocupat mai mult de generaţia care a urmat după 2004, am fi avut o continuitate în rezultate. Aşa… Culegem ce n-am semănat.