Intervenţia publică a preşedintelui ar fi fost oportună încă de acum două săptămâni, când a început să fiarbă cazanul revendicărilor salariale. “De neînţeles neimplicarea, ca factor de mediere socială şi politică, a preşedintelui, insistam în ziarul de joi. Ieri, Traian Băsescu şi-a reintrat în rol. Declaraţia sa a fost însă destul de ternă faţă de atmosfera încinsă din societate, de evoluţiile internaţionale şi chiar faţă de momentul esenţial care urma la Palatul Victoria – confruntarea dintre Guvern şi sindicate. Preşedintele a reluat idei deja bătătorite de mass-media. Guvernul a scăpat situaţia de sub control, trecând de la discursul triumfalist la jelanie. Revendicările masive şi în lanţ nu au cum să fie soluţionate în bloc şi favorabil. Executivul are obligaţia să nu amaneteze, din raţiuni electorale, Bugetul pe care va trebui să-l gestioneze viitorul Guvern. Raţiunea trebuie să prevaleze în tranzacţiile bancare, nedându-se curs unor zvonuri, pentru că sistemul bancar românesc nu e în primejdie.
Prudenţă şi responsabilitate a fost sintagma obsesivă a alocuţiunii prezidenţiale. Aşa e, dar analiza şi jalonarea unei conduite şi a unei necesare atitudini şi guvernamentale, şi sociale trebuia să fi fost, repet, expuse încă de acum două săptămâni. Pentru că în acest interval cabinetul şi-a continuat politica mituirii electorale. Ba se şi poticneşte în declaraţii neavenite (cum a fost aceea a premierului că, faţă de depuneri în bănci, el preferă soliditatea bonurilor de stat, sau a ministrului de finanţe, care ar fi auzit că unele bănci-mamă în dificultate ar fi ridicat importante sume din filiale româneşti). Guvernul mai are cel mult două luni. În actuala conjunctură, limitarea atribuţiilor sale la stricta administrare a treburilor curente şi a procesului electoral apare mai mult decât necesară.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro