Liber la cuvânt | Regiunea Autonomă Maghiară

Ideea reformei teritorial-administrative a României nu-i rea deloc. Dimpotrivă! Trebuie schimbat ceva, pentru că ultima reformă făcută de Nicolae Ceauşescu a avut loc pe 12 februarie 1968. De fapt, era vorba – cu foarte mici excepţii – de o revenire la judeţele interbelice ale României Mari. În proiectul propus pentru discuţii şi care împarte România în opt euroregiuni, ciudată mi se pare zona a 2-a, cea de Sud-Est. Pare o struţocămilă, un pinten saşiu! Ce legătură poate exista între Vrancea şi Tulcea? Între Buzău şi Constanţa? Seamănă condiţiile din Munţii Vrancei cu calcanul? Lemnul cu peştele? Gaterele aduc a contrabandişti turci? Dacă Brăila şi Galaţiul, hai, mai treacă-meargă, ar face casă bună cu Dobrogea în virtutea legăturii acvatice, nu acelaşi lucru se poate spune de celelalte judeţe înglobate în această regiune. Un alt semn de întrebare îl ridică Hunedoara, pe care eu o văd mai aproape de Centru decât de Timişoara, dar, mă rog, în mare, proiectul e bun. Necazul este că va fi pus în aplicare tot de români, nu de nemţi, vorba celebrului banc. Şi ne putem trezi nu cu 42 de baroni locali, ca acum, ci cu 8 “conţi”, 8 viceregi ai României! Marea mea bucurie este că s-a evitat crearea unei zone maghiare autonome prin comasarea judeţelor Mureş, Covasna şi Harghita. Zonă ce aducea aminte de sinistra Regiune Autonomă Maghiară înfiinţată de sovietici (1952-1968). UDMR vrea 16 euroregiuni. Culmea este că, dacă uneşti trei regiuni gândite de unguri, iese exact Ardealul de Nord, smuls prin Dictatul de la Viena, în 1940. Evident, o coincidenţă, nu?

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro