În anul 335 î.CH., Alexandru Macedon a trecut Dunărea pe la Zimnicea, cu intenţia de a-i cuceri pe geţii din Teleorman, dar nu a reuşit. I-a cucerit însă Ioan Niculae, după 1990, iar efectele imperiului InterAgro se simt din plin acum, după ce miliardarul a intrat la puşcărie: o sărăcie acută s-a instalat în sudul Teleormanului. În aceste condiţii, la câteva zile după ce majoritatea europarlamentarilor români de la Bruxelles a votat “pentru” cota de 6.351 de refugiaţi repartizată României - deşi, anterior, preşedintele Iohannis afirmase ameninţător că ţara noastră nu poate primi decât 1.785 de persoane - un grup de teleormăneni din comuna Fântânele, lângă Zimnicea, culege via. Au venit la clacă, să ajute, cu bunăvoinţă. “Anul trecut nu am cules nici un ciorchine aici. Acum, de bine, de rău, de pe şase ari cred că voi face 250 de litri de zaibăr”. Oamenii se plâng că poluarea de la combinatul chimic din Bulgaria, “că pe cel din Turnu Măgurele l-a închis Nicoale”, le distruge culturile de mai mulţi ani. Roşiile se mănează în proporţie de peste 50%, la fel viile şi pomii fructiferi. Anul acesta s-au confruntat şi cu seceta.
«Imigranţii or bea vin?» «Nu, că sunt musulmani!»
Cât pot ajunge unei familii 250 de litri de vin? “După cum beau eu, ţine şi 5 ani”, spune gazda. Vine vorba despre un vecin, căruia nu i-ar ajunge vinul ăsta nici două luni, chiar dacă “îl bea pe sârmă”. Cum pe sârmă? “Adică înmoaie o sârmă în butoi şi o trece prin gură”. Grupul se aşază la capătul viei, lângă “Barba lui Dumnezeu”. Adică, ultimele viţe sunt lăsate neculese, ofrandă adusă Divinităţii: Barba lui Dumnezeu! “Imigranţii or bea vin?” “Nu, că sunt musulmani!”
Vestea adusă de presă că ar putea veni 6.351 de refugiaţi, cota României, este interesantă. Cuvântul “cotă” sună cunoscut în mediul rural. “Şi ce vor face cu ei?” Întrebarea este retorică, toţi ştiu că nu are nimeni răspunsul, nici oficialităţile. “Cine ştie ce se poate întâmpla d-acilea...”, - adică din această bulibăşeală generală! Dacă vor fi aduşi în Teleorman? Dacă vor trebui să îi cazeze la ei? Pe masa rotundă, joasă, este aşezată mâncarea. “A fost secetă, nu s-a făcut porumbul, ceapa e puţină, e sărăcie…” “Ţi se rupe sufletul de ei, că au copii... îi ţii o zi, două, o lună. Dar după aia? Să îi bage în casele părăsite”. Toate localităţile rurale din ţară au multe case părăsite, inclusiv Fântânele. Există şi localităţi, zeci, în care nu mai locuieşte nimeni. Satele-fantomă ale României. “Şi ce vor mânca? Vine iarna, cu ce se vor încălzi?” “Ai două camere libere, îi bagi şi tu acolo”. “Abia avem lemne pentru noi şi copii, cum îi ţinem şi pe imigranţi?”
Un stol de grauri trece razant. Păsările vin să ciugulească boabele coapte. “Uşiii! Unde vor munci imigranţii? Nu avem de muncă pentru noi, dar pentru ei?...” Adevărul este că şomajul a paralizat totul aici. Situaţia economică generală este legată în acestă zonă izolată din sudul României de pensii. Familia care nu are măcar un pensionar în casă riscă să nu îşi poată plăti factura la curent electric. “Zilieri, la munca câmpului...” “Taci, bre, ce să munceşti iarna pe câmp?”
“La via lui Niculae, că s-a făcut frumoasă. Aia e singura care mai merge. Mai mergeau tutunul şi lucerna, vreo 5.000 de hectare. Acum, de când e în puşcărie, nu mai au nici motorină să aducă lucerna din câmp! El scrie cărţi (să scape mai repede de închisoare - n.r.)... Eu nu am luat salariul de trei luni”.
Concluzia: într-un context mai generos cu veniturile românilor, ministrul de interne Gabriel Oprea ar fi putut dezbate mai relaxat problema refugiaţilor, la Bruxelles, pentru că suntem un popor primitor... Dar...