Ritualul zilnic de la care Gheorghe Zamfir nu se abate! Se roagă două ore pentru gâze, copaci şi oameni

– Ca un fulger! Mă uit în urma la cât material muzical am compus şi înregistrat, câte trofee şi onoruri am adunat şi nu-mi vine să cred că este vorba despre mine.

– V-aţi născut pe Strada Artei, în Găieşti. Credeţi că a fost mâna destinului?

– Nu cred că există legatură. Asta ar însemna că toţi de pe stada respectivă să fi devenit sau să devină artişti ceea ce este absurd.

– Credeţi în destin, în reîncarnare?

– Eu nu cred în destin, cred mai degrabă în ce crează omul cu mâna lui şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi se trăieşte cu impresia greşită că ar fi mâna destinului. Dar sunt miliarde de persoane care cred ca şi mine în circuitul evolutiv al omului, şansa nesfârşită oferită de Divinitate într-u desăvârşire spirituală, adică reîntoarcerea la sursa divină, la Dumnezeu.

– Numele dumneavoastă a făcut ca numele României să fie pronunţat în orice colţ al lumii. Aţi fi putut trăi regeşte în orice ţară şi, totuşi, aţi ales România, acum, la vârsta senectuţii. Ce v-a mânat acasă?

– Dorul de vibraţia gliei materne. Nicăieri în lume nu m-am simţit acasă, deşi am locuit în diferite ţări. Ţara mea este bucata mea de Rai, unde mă simt împlinit şi ca spirit, dar şi ca artist.

Recomandări

Fanta românească e mai scumpă și mai proastă decât cea din Italia: mai puțin suc de portocale, dar mai multe arome și coloranți | Experiment Libertatea

– Dacă v-aţi fi născut în occident, credeţi că aţi fi avult altă soartă, alt nivel de trai decât în România?

– Dacă m-aş fi născut în altă ţară probabil că aş fi exprimat esenţa acelei ţări în muzica mea, cred că de fapt aşa funcţionează la artişti. Cât despre nivelul de trai nu ştiu ce să vă spun, depinde de şansa pe care ţi-o oferă viaţa. Cu siguranţă în alte ţări, considerate mai evoluate din punct de vedere economic, locul meu ar fi fost în vârful societăţii, preţuit ca atare şi fără îndoială împlinit din punct de vedere material.

– Cu ce concluzii încheiaţi 2014?

– Închei anul 2014, an aniversar al celor peste 50 ani petrecuţi pe scenele lumii, cu satisfacţia finalizării lucrurilor extraordinare pe care mi le propuneam în 2013 şi care pe parcursul celor 12 luni, începând cu 10 decembrie 2013, s-au concretizat prin 3 concerte mari în Bucureşti, concerte cu săli pline care spun mult despre activitatea românului pentru adevarata cultură şi muzică de calitate. Dacă în 1972, la numai câţiva ani de la apariţia mea ca star în occident, se organizau excursii în România de către Oficiul Naţional de Turism, cu autocare pline cu olandezi, eleveţiei sau francezi, care se opreau în ziua a 12-a la casa mea natală, abia astăzi, după mai bine de 40 de ani, oficialităţile sau gândit ca merit titlul de Ambasador al Turismului Românesc. E bine şi mai târziu decât niciodată.

Recomandări

Despre mitul „conflictului milenar” dintre români și maghiari, cu istoricul Sorin Mitu: „Comparați ce au făcut unii cu ceilalți englezii și irlandezii sau evreii și arabii”

– Ce dorinţe vi s-au materializat şi ce a rămas ”pe anul viitor”?

– Mai sunt proiecte care încă nu şi-au găsit sprijinul în rândul instituţiilor statului responsabile de promovarea şi suţinerea culturii române, ca „Integrala folclorică pe zone şi subzone”, un proiect ambitios ce va cuprinde o colecţie de 12 cd-uri cu folclor autentic românesc, bine structurat, ca un tezaur inestimabil lăsat generaţiilor care vin şi care vor avea mare nevoie de inspiraţie şi de repere solide de la rădăcini. Dar şi un album ilustrat, editie de Lux, cu fotografii din arhiva personală şi adnotat de mine, numit „Zamfir, o viaţă în imagini”.

– Cum arată o zi din viaţa marelui naist Gheorghe Zamfir, atunci când nu pregăteşte spectacole?

– Fiecare zi începe cu rugaciunea pentru gaze, insecte, peşti, păsări, animale, munţi, păduri, copaci, arbori, pomi, flori, jungle, oameni, ţară şi popor, fără a uita de Cosmos. Rugaciunea pentru toate ierarhiile cereşti, Sfanta Fecioară şi Isus Christos şi la urmă rugaciunea pentru mine. Rugaciunea este nelipsită în timpul zilei, dar şi în miez de noapte, cam o oră şi jumătate, cuprinzând toate formele de existenţă de aici şi de dincolo. Fără rugaciune activitatea mea ne având echilibru care să-mi dea forţa creaţiei.

Recomandări

Nati Meir, condamnat la 11 ani de închisoare, adus în România. Autoritățile din Grecia au admis predarea sa

De cele mai multe ori mă comport extrem de firesc: pregătesc un mic dejun, sau am grijă de animăluţele din curte, dar cu literă de lege, studiez la nai între 6 şi 8 ore pe zi, compun sau ascult muzică barocă, simfonică şi folclor, dar nu la întâmplare. Am stilurile mele şi compozitorii preferaţi.

– Sunteţi supersiţios?

– Nu.

– Se mai pune problema emoţiilor înainte de concerte?

– Mereu. Daca nu ai emoţii esti un robot şi fără îndoială nu eşti un artist.

– Ce aşteptări aveţi de la concertul din 18 decembrie?

– Vine ca o încununare a carierei mele internaţionale de peste 50 de ani, un concert oferit publicului larg care, dupa Gala Aniversară de la Ateneul Român, şi-a arătat dorinţa de a sărbători împreună această împlinire.

– Ce obişnuiţi să faceţi înainte de concerte? Aveţi vreun ritual anume?

– Încerc sa-mi adun gândurile structurând în minte repretoriul. Nu am niciun ritual.

– Unde găsiţi inspiraţie?

– Cam în tot ce are viaţa din natura înconjurătoare. În animale, insecte, frunze, pomi, firul ierbii sau cocorii care trec. În tot ce vibrează în jur şi împreună cu mine.

– V-aţi gândit vreodată să vă retrageţi din muzică? Când credeţi că va veni acest moment?

– Nu cred că se poate vorbi depre retragere. Poate nu voi mai putea interpreta la nai, dar muzical nu mă opresc la acest lucru. Viaţa mea este muzica. Compun şi împărtăşesc elevilor mei din arta mea muzicală.

– Cum vă veţi umple timpul când veţi renunţa la scenă?

– Pictez, scriu, compun, ţin conferinte, mă ocup de gradina. Nu mă pot plânge că nu voi avea ce face.

– Ce v-a determinat să vă retrageţi la ţară?

– Tocmai inspiraţia subtilă din natură şi schimbul de energie oferit de comuniunea cu natura însăşi.

– Intenţionaţi să construiţi un adăpost pentru câini, aşa cum vedem la Animal Planet?

– Nu.

– De care dintre elevii şi elevede dumneavostră sunteţi mândru?

– Radu Nichifor, Petruţa Dorca (Kupper), Flavius Tinică, Ruxandra Rizea, Geanina Dumitru.
Pe 18 decembrie maestrul va susține un spectacol extraordinar de Crăciun, la Sala Palatului, alături de invitații săi

Urmărește-ne pe Google News