“Rusia nu se va retrage nici din Transnistria, nici din estul Ucrainei, dar există semnale că oamenilor de afaceri de acolo, dar şi altor cetăţeni le surâde apropierea de UE, vor o cooperare economică cu structurile occidentale pentru un motiv simplu: afacerile cu Vestul aduc mai mulţi bani. Ca atare, în timp, presiunea intereselor economice asupra celor politice ar putea să reorienteze în mod natural teritoriile controlate acum de Moscova, respectiv Transnistria şi estul Ucrainei, către structurile occidentale”, spunea pe 27 iunie 2014, în cotidianul Libertatea, Adrian Cioroianu, fostul ministru de externe al României. Lucrurile s-au adeverit în cazul Transnistriei, până acum…
30% din exporturi se duc deja către UE
După prăbuşirea rublei, Moscova a refuzat, în ianuarie, să prelungească un ajutor în valoare de 100 de milioane de dolari acordat acestei regiuni separatiste din cadrul Republicii Moldova. Transnistria primeşte 70% din buget de la Moscova. De asemenea, Rusia sistase încă din vară plata unor pensii. A urmat creşterea preţurilor la hrană, utilităţi şi medicamente. În acest moment, gazul nu mai este furnizat gratis, pensionarii nu mai pot călători fără să plătească pe mijloacele de transport în comun, iar salariile din sectorul public au fost reduse. În acest context, potrivit lui Dmitri Soin, un membru al Sovietului Suprem Transnistrean, 30% din exporturile transnistrene sunt efectuate deja către UE, însă o stimulare a comerţului cu Europa implică o politică de realiniere. Bruxellesul a renunţat la taxarea bunurilor provenind din Transnistria, însă înţelegerea expiră în 2016. “Dacă până la sfârşitul anului Transnistria nu se reorientează către Europa”, cu scopul de a păstra aceste scutiri de taxe, “sectoarele textil şi metalurgic, dar şi alte industrii vor fi afectate dur”, a apreciat Soin. Menţionăm că noul guvern de la Chişinău are un minister al reintegrării, care se ocupă exact de problema transnistreană.
Germania nu ajută Lituania în faţa ruşilor!
Guvernul german a refuzat solicitarea Lituaniei de a-i livra tancuri care să întărească statul baltic în faţa ameninţărilor Rusiei. Este, practic, fără precedent ca Germania să decline o cerere de furnizare de armament unui partener NATO, în timp ce exportă arme şi tehnologie militară kurzilor din Irak sau Arabiei Saudite. Germania a explicat refuzul prin “nevoile interne de dotare”. Bundeswehrul, adică armata germană, ar fi comandat deja 272 de tancuri, iar acestora le-ar mai urma o comandă de 131 de bucăţi.