Secretele afacerii cu animale semisălbatice | Doar «dresorul» poate mulge bivoliţa!

Localitatea giurgiuveană Hulubeşti este invadată seară de seară, cât se poate merge le păşunat, de două cirezi de bivoli, 150 de animale în fiecare cireadă. Un grup vine de pe un izlaz al satului, celălalt de pe alt izlaz. Animalele masive, negre impun respect. Satul Hulubeşti a rămas una din puţinele localităţi din sudul României unde se mai cresc bivoli. Tradiţia este veche, iar după 1990 s-a reînnoit. Afacerea este interesantă, nu există atâta brânză de bivoliţă cât cere piaţa.
Nu este un animal pretenţios la mâncare şi este mai rezistent la boli. Bivoliţele trăiesc în jur de 28-30 de ani şi au o viaţă economică de circa 15 ani, în comparaţie cu vacile, care trăiesc 16 ani şi au o durată de viaţă economică de aproximativ şase ani. Singurul inconvenient: nu pot fi mulse decât de cei care le-au crescut, altfel devin violente: sunt animale semisălbatice. “Am 28 de bivoli şi vând toată brânza la târgul de la Călugăreni, la 18-20 de lei kilogramul. Pentru magazine, nu ne ajunge. Bivoliţa face lapte puţin şi este greu de muls. Afacerea este rentabilă dacă ai multe capete, dar trebuie să ai pământ pentru furaje şi utilaje proprii. Altfel, adică să cumperi furaje, nu rentează. Noi trebuie să înscriem animalele în registrul genealogic pentru bivoli, de la Şercaia, după care să ne gândim să înregistrăm o marcă de brânză la Ministerul Agriculturii”, ne-a spus Dan Bercu, unul dintre “dresorii” de bivoliţe din Hulubeşti, Giurgiu. l

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro