“Țăranul” Pablo Brandan, aşa cum e poreclit de colegi, nu şi-a revenit încă după euforia primei victorii a Urziceniului în Liga Campionilor. “Avem încredere, pentru că suntem o echipă mică, precum o familie”, a zis Brandan imediat după meciul de la Glasgow.
Venit la Urziceni în urma lobby-ului făcut de fostul coechipier de la Alaves (Spania), Bogdan Mara, argentinianul declară că s-a adaptat foarte bine în România. S-a împrietenit cu Marius Bilaşco. Mai mult de atât, cel din urmă l-a ajutat pe sud-american să înveţe limba română şi a ţinut să îl iniţieze în tradiţiile culinare ale ţării noastre.
În familia Urziceniului, fundaşul Unirii o include şi pe mama prietenului său “Bilă” Bilaşco, pe care o consideră o bucătăreasă excelentă. Întrebat ce mâncare românească îi place, Brandan a răspuns:
“Sunt multe care îmi plac. Mama lui Marius trimite mereu pachete de la Sighetu Marmaţiei. Slănina şi mămăliguţa cu brânză şi smântână sunt cele mai bune. Acesta este unul dintre motivele pentru care jucăm atât de bine împreună”.
Pablo a dezvăluit şi istoria primului gol al Urziceniului din Scoţia: “De o săptămână mă bătea la cap, să-i dau o pasă de gol. Uite că i-am dat-o în Liga Campionilor şi am şi bătut la scor pe Rangers! Acum, aştept să-şi onoreze promisiunea şi să-mi aducă bucate de la Maramu”.
Fără fete, fără ţigări, fără băutură
Poreclit “Bilă”, Marius Bilaşco (28 de ani) s-a născut la Sighetu Marmaţiei, Maramureş. S-a consacrat la FC Argeş, unde era febleţea lui Dobrin: “Nea Gicu îl plăcea foarte mult. Nu fuma, nu bea, nu le avea cu fetele, a fost întotdeauna un om serios”, l-a caracterizat primul său antrenor, Mihai Georgescu, în prezent tehnician la şcoala de fotbal “Ardealul”. În 2007, s-a transferat la Urziceni unde, sub bagheta lui Dan Petrescu, a “explodat”.
Marius l-a «adoptat» pe argentinian: «Pablo e român»
Marius Bilaşco a vorbit despre prietenia dintre el şi argentinianul Pablo Brandan.
Libertatea: Marius, a fost lucrată la antrenamente faza de la primul gol din Scoţia?
Marius Bilaşco: Da, noi lucrăm mult tactic la şedinţele de pregătire. Avem trasee pe care le exersăm. Ăsta de la primul gol, Bălan-Brandan-Bilaşco, cei trei “B”, nu era unul standard, dar e bine că a ieşit aşa.
De unde prietenia ta cu Pablo?
Aşa ne-am nimerit! Iar el mă iubeşte pentru că dau goluri şi pentru că mănâncă bine de la mama. În afară de slănină şi mămăliguţă, adoră castraveţii muraţi care îmi vin mie de acasă.
Ai vorbit cu el, nu ar fi tentat să joace pentru România?
Chiar i-am propus asta mai demult. El se simte deja român. Asta îmi zice: “Bilă, eu sunt român ca tine!”. Dacă i s-ar propune oficial, nu ar refuza naţionala.
Pablo ca Pablo, dar de Bilaşco la naţională ce zici?
Nu ştiu ce să zic, nu mă gândesc la asta. Pentru mine, cel mai important e să joc bine şi să dau goluri, restul vine de la sine.
Cum a fost la Glasgow?
Meci infernal, atmosferă fantastică. Am jucat exact ce ne propusesem. Am trecut de şocul acelui 0-1, simţeam că-i putem bate, ne-am ambiţionat, Dani Tudor a apărat penalty-ul… Totul bine… Plus autogolurile lor…
Apropo, se aude că primarul din Urziceni vrea să vă facă cetăţeni de onoare…
Nu am auzit nimic! Ar fi frumos, poate să-i facă şi pe scoţieni care şi-au dat autogolurile.
Iubita ta, Livia, a fost în tribună?
Da. Am avut o galerie frumoasă. Mică, dar inimoasă.