Sinistratii din Ferentari

Au trecut trei zile de cand limbile de foc le-au transformat in scrum bordeiele saracacioase, incropite la periferia cartierului bucurestean Ferentari. Trei zile de chin si suferinta in care opt familii, adica vreo cateva zeci de suflete, care aveau case pe strazile Moldoveanu si Codrului, vietuiesc sub cerul liber, in miros de scandura arsa, printre resturi calcinate. Plini de speranta, sinistratii asteapta ajutor de la autoritatile care, spun ei, i-au abandonat fara ca macar sa le pese de ei.

Timpul se scurge greu pentru amaratii loviti crunt de soarta. Ceasurile lor au incremenit in acea noapte nefericita in care para de foc si fumul inecacios i-au scos, doar cu hainele de pe ei, in strada, acolo unde au ramas de atunci. Acum sinistratii privesc cu deznadejde la ce le-a mai ramas din bruma de avere pentru care au muncit o viata si stiu ca  vor fi nevoiti, intr-un fel sau altul, sa o ia de la capat. Cei mai norocosi, carora incendiul de joi seara le-a mai lasat cate ceva, s-au apucat gospodareste de treaba. Mai bat un cui in tablele calcinate, mai repara o usa sau isi acopera cu folii din plastic tavanul mancat de flacarile rebele. Insa cei ale caror case au fost rase in incendiu asteapta ca autoritatile sa le spuna ce a provocat prapadul, pentru a se putea apuca de demolare. In tot acest timp, oamenii stau in strada, acolo unde si-au mutat vietile. Acolo se spala cum pot, acolo mananca, acolo dorm. Acolo traiesc calvarul vietii lor. “Nu mai putem. Mai bine ardeam o data cu casele in foc. Asta nu e viata. Ne-am dus copii pe la rude, pe la prieteni. Ne rugam la Dumnezeu ca macar vremea sa tina cu noi”, spune cu amaraciune Adriana Tamasescu, unul din sinistrati. In cazuri similare pagubitii au primit de la Primarie un ajutor de urgenta cuprins intre 50 si 100 milioane lei. 

Costel Petre, de 26 de ani, ar vrea sa scoata sifonierul distrus din odaia care pana acum trei zile a fost dormitorul lui. Daca s-ar incumeta sa faca acest lucru, sandramaua s-ar prabusi peste el, pentru ca dulapul este acum un adevarat stalp de sustinere a intregii incaperi mistuite de flacari. “De doua nopti, indiferent ca a plouat sau nu, am dormit cu toata familia pe ciment, in fata portii. Acum, niste vecini ne-au dat un fotoliu si ne-au lasat sa stam in masina lor daca va ploua”, ne-a spus Costel.

Monica si mama ei, Maria Gheorghiu, si-au incropit, dintr-o saltea veche, un pat, pe care l-au pus direct pe ciment, in fata casei. Vecina lor, Adriana Tamasescu, traieste si ea, cu patru copii, printre resturile calcinate ale casei.

Urmărește-ne pe Google News