Libertatea: Sorin, cum era atmosfera la Vaslui când ai ajuns acolo?
Sorin Frunză: Am semnat în 2002 cu FC Vaslui, după ce retrogradasem cu Jiul Petroşani şi refuzasem o ofertă de la Gloria Bistriţa. Ne-am reunit la Huşi şi ne-am dus după o lună la Vaslui să ne antrenăm pe stadionul de joc. Parcă ajunsesem la Bagdad! Terenul era praf, tribunele erau fără scaune şi cu găuri, banii veneau mai greu sau deloc. Într-un an am promovat în B şi după alţi doi, în prima ligă, iar investiţiile au început să vină.
Cât de greu vor scăpa cei cinci jucători de eticheta de „blătuitori”?
Vor avea foarte mult de jucat, până să fie din nou priviţi ca nişte fotbalişti normali. Mie mi-a fost foarte greu să trec peste acuzaţia că aş fi „trântit” meciul cu Steaua. Toată lumea mă privea cu suspiciune, chiar şi mama şi tata nu erau total convinşi că spun adevărul. Abia după ce am luat titlul cu Unirea Urziceni şi i-am făcut acea dedicaţie domnului Porumboiu m-am mai liniştit. Mi-am dat seama că Dumnezeu e sus şi a recompensat un jucător de 31 de ani cu titlul şi meciuri în Liga Campionilor.
Cu Adrian Porumboiu ai mai vorbit?
M-a sunat, după ce am plecat de la Rapid, şi mi-a propus să mă întorc la Vaslui, că atunci a fost influenţat de anumite persoane din fotbal. Eu ştiu că nu e un om rău şi că a făcut acele declaraţi în 2008, pentru că ţinea la mine şi avea încredere. A fost dureros pentru că a crezut că l-am trădat. Dacă nu ţine la un jucător, după două zile îi trece şi vorbeşte normal cu el.
E prea mare presiunea acum la Vaslui?
E normal să fie aşteptări mari, pentru că se şi bagă mulţi bani. Credeţi că Adailton, care avea oferte să rămână în Serie A, alegea Vasluiul pe bani mai puţini? În 2002, eu m-am reprezentat singur, nu am avut impresar. Nici nu ştiai ce semnezi, vedeai pe parcurs. Vaslui e o echipă foarte bună şi cred că are în continuare şanse la titlu. A contat mult că nu au putut să transfere jucători, pentru că s-ar fi întărit considerabil.
Ai auzit despre meciuri trucate în Liga 1?
Eu am mai fost acuzat şi când jucam la Rapid că am trântit meciul cu Oţelul Galaţi, de aceea am semnat cu ei după aceea. Dar, dacă te gândeşti logic, cine e nebun să semneze cu un fotbalist despre care ştii sigur că vinde meciuri? Am văzut în presă fel de fel de discuţii despre pariuri puse prin Asia, dar eu, personal, nu ştiu despre meciuri aranjate în Liga 1. Prietenii mei ştiu că nu le permit nici să nu glumească cu aşa ceva la telefon, pentru că am familie şi nu vreau să fiu chemat să dau declaraţii pe la DNA. Dacă ştiam de pariuri şi puteam să fac avere, credeţi că îmi mai rupeam picioarele cu fotbalul?