Cand cu balciul valizelor cu bani care se plimbau ba pe la Guvern, ba pe la Presedintie – acuze publice de o gravitate deosebita, emise de seful statului, de premier si de un fost ministru – lumea se intreba de ce DNA nu se autosesizeaza, ‘independenta’ institutie a dat iute un comunicat ca nu se ia dupa vorbe. A deschis niste formale cercetari prealabile abia silita de plangerile scrise ale unor parlamentari. DNA insa a reactionat la doar cateva ore dupa ce Daniel Morar a ascultat la un post tv o inregistrare din Gorj, din care se intelegea ca tartorul liberal local le cere subalternilor politici sa cotizeze grabnic.
De asta-data DNA a avut urechile destupate, si bine a facut. Au mai trecut cateva zile si eterna doamna Udrea, deocamdata pedista, a aruncat gaz pe foc: pe cand era liberala, a dat 5.000 de euro taxa (rebotezata a doua zi ‘donatie’), ca sa fie pusa mot pe un loc eligibil de consilier municipal. Informatia a fost confirmata si de alti cotizanti. Sa mai amintim ca acum vreo doi ani s-a aflat despre insi ajunsi parlamentari dupa ce au scos din conturile lor miliarde de lei? Sa mai spunem ca pe astfel de cai ajung in fotolii de legiuitori sau de decizie tot felul de nechemati, inlaturandu-i pe cei ce au creier, dar n-au bani? Ca investitiile politice li se intorc sub forma de contracte oneroase?
Musuroiul odata deschis, furnicile s-au zapacit. Aflam ca europarlamentarii doneaza voiosi partidelor cate 500 de euro lunar. Banii negri ai partidelor, finantarile oculte, sumele reale aruncate in campaniile electorale nu-s o noutate. Sunt practici prea bine cunoscute si de DNA, si de Curtea de Conturi. Dar tac vinovat. Sau mimeaza preocuparea doar de la caz la caz. Desi e vorba de traficarea unor interese si functii. De coruptie.