Taximetristul care a vrut să-și violeze clienta a fost prins! Ce le-a spus polițiștilor

„Din  investigaţiile efectuate de către Secţia 21 Poliţie, activităţi demarate în dimineaţa de 28 februarie a.c., sub coordonarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6, imediat după ce a fost depusă plângerea, precum şi pe baza datelor obţinute din audierea mai multor persoane, a fost identificat şi condus la secţie un bărbat, de 35 de ani, care, până în urmă cu puţin timp, a activat ca taximetrist. Acesta a fost audiat, iar din coroborarea declaraţiei acestuia cu probele obţinute pe parcursul cercetării s-a reuşit recuperarea telefonului mobil, a genţii, precum şi a unei părţi din bunurile aflate în interior ( produse cosmetice), descrise de partea vătămată în plângere. Precizăm că din anchetă a rezultat că bărbatul, la momentul incriminat, activa ca taximetrist la o altă firmă decât la cea la care s-a făcut referire în plângerea persoanei vătămate. Cercetările sunt continuate de Poliţia Capitalei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie în formă calificată, cu bărbatul în stare de reţinere, urmând a fi prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6″, spun polițiștii într-un comunicat.
O tânără de 23 de ani din București a avut parte de o experiență traumatizantă după ce s-a urcat într-un taxi. Aceasta a luat o mașină din Centrul Vechi, de lângă magazinul Unirea, și a fost dusă, impotriva voinței sale până pe un teren viran din apropierea lacului Ciurel, unde taximetristul a agresat-o sexual și a încercat s-o violeze. Întâmplarea nefericită a avut loc în dimineața zilei de 28 februarie. Redăm în continuarea scrisoarea emoțioantă a tinerei pe care a trimis-o Centrului de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen FILIA – o organizație non-guvernamentală care promovează egalitatea de șanse între femei și bărbați, studiile de gen și dezvoltarea feminismului în România.
„Vineri, am mers în centrul vechi cu niște prieteni. Era târziu când am ieșit din local și am mers sa mănânc ceva, după care plănuiam să merg acasă […] De când m-am mutat în București, foloseam o anume firmă de taxi… Am mers aproape până la capătul coloanei de taxiuri când am zărit emblema. M-am apropiat de mașină ca să mă asigur că e ce căutam și nu altă firmă care are logo asemănător […] Am urcat în spate, așa fac mereu… am comunicat adresa și am început să-mi planific activitățile și programul pentru duminică. Nu am vorbit cu taximetristul, a fost o călătorie lejeră, la început. Când am ajuns aproape de casă, am scos 100 de lei și am întrebat cât îi datorez, Taximetristul a spus că nu are mărunt și am râs spunând că nu pot plăti cu cardul. Spunea că trebuie să schimbăm banii sau sa găsim un bancomat, iar în loc să oprească la non-stop, a apăsat pe accelerație… […] Tot ce îmi amintesc după speranțele mele și scenariile pe care mi le imaginam, sunt niște case și străduțe înguste, după care a oprit într-un câmp, la Lacul Morii. Nu știam atunci despre ce lac era vorba, am aflat asta abia când am ajuns la poliție. M-am uitat pe geam și totul era negru în jurul mașinii, nu vedeam lumini, nu vedeam nimic. Atunci a spus ca vrea să facem sex, apoi a continuat să spună că vrea și sex oral, a repetat asta de cateva ori. Am reușit să scot telefonul și să formez 112. […]
 
Am reușit să spun „ajutor, taximetristul vrea/încearcă să mă violeze!”, iar în clipa următoare mi-a smuls telefonul din mână. A coborât și a deschis portiera din spate, bloca ieșirea cu corpul lui și spune sa-i fac sex oral. Eu nu mă mai puteam mișca. A venit lângă mine, pe bancheta din spate. El vorbea, eu nu auzeam și nu vedeam nimic, simțeam doar frica de moarte… mă durea în piept, simțeam un gol, nu puteam respira normal. Știu doar că sentimentul a venit brusc, când mă amenința. Dacă drumul mi s-a părut foarte scurt, când stătea lângă mine mi s-a părut o eternitate. Încercam să-mi spun în gând că totul va fi bine, dar nu mă puteam gândi decât la suferința părinților mei dacă m-ar pierde și la faptul că am doar 23 de ani, o viața înainte. Mi-am dat seama că nu pot să fac nimic, el avea toate avantajele.
 
Am început să-i spun calm să mă lase să ies afară, să respir puțin aer că îmi este rău, iar după o sa-i fac tot ce vrea și cum vrea. Mă gândeam că afară am mai multe șanse să-i produc un prejudiciu suficient de puternic ca să am timp să fug, nu conta unde, doar să mă aflu cât mai departe. După ce am insistat și l-am rugat de mai multe ori, a ieșit din mașină și m-a lăsat și pe mine să ies. În momentul următor, am auzit motorul și am văzut că pleca… a plecat cu viteză și a dispărut din peisaj… cu telefonul, geanta, actele… am rămas în mijlocul pustietății singură, fără mijloace de comunicare, fără să pot striga după ajutor, dar totuși, eram vie. Fericirea că a plecat și eu încă existam, era mult mai puternică decât frica de necunoscut. Am început să merg, să fug pe stradă… nu știu cât timp a trecut, dar am ajuns la niște case.
 
Cu toate că aveam tocuri, am reușit să urc pe gard și să ajung în curtea oamenilor. Am început să plâng. Proprietarii m-au auzit și au chemat BGS-ul, care a apărut mai târziu împreună cu poliția. Poliția venise în urma apelului anonim, apelul meu la 112 nu a fost luat în considerare deși, după cum am aflat ulterior, a fost localizat”.
 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro