Teodora e pe calea vindecării!

Spre jumătatea lunii decembrie a anului trecut, Teodora ajungea din nou, însoţită de părinţii ei, în SUA, la Spitalul de Copii StLaurie din Chicago, instituţia medicală cea mai cunoscută din lume în tratarea bolii de care suferă şi îngeraşul blond atât de greu încercat. Lucrurile n-au stat grozav la început, Teo contractând un virus ce a necesitat tratarea cu antibiotic şi a determinat echipa de medici, în frunte cu dr. Bruce Bauer, să amâne intervenţia cu aproape o lună.
O lună dificilă, în care starea de spirit a familiei a oscilat de la speranţă la “valuri”, fie şi temporare, de deznădejde. Mai ales că părinţii se “dăduseră peste cap” să poată face rost, încă o dată, de cei 13.500 de dolari necesari acestei “runde” de operaţii.
Dar la o săptămână după intrarea în 2015, Teodora s-a simţit suficient de bine încât să fie supusă, vreme de două ore, procedurilor de eliminare a nevului din zona urechii drepte, a gâtului şi din diferite porţiuni de pe trup. Iar reacţia postoperatorie s-a dovedit a fi extraordinară, chiar dacă a f o s t nevoie de 30 de înţepături pentru a se prinde “o linie venoasă”, după cum ne-a scris însăşi mămica fetiţei: “Este uimitor şi eu cred că Dumnezeu este absolut în acest copil al meu, care nu are drene, nu a sângerat, nu a făcut febră sau alte efecte secundare după operaţie şi, mai ales, după anestezie!”.
Între timp, Teodora a revenit acasă, în Otopeni, Ilfov, iar vindecarea “merge” foarte bine. Tocmai de aceea, medicii americani au decis ca următoarea intervenţie – dacă totul se desfăşoară la fel de bine – să aibă loc abia peste doi ani, atunci c â n d va fi nevoie şi de delicata r e c o n – strucţie a urechii, zona cea mai afectată de “iedera” nevului gigant. În total, se estimează că va mai fi nevoie de 4, poate 5 operaţii. Până atunci însă, mămica şi tăticul “Teolinei”, aşa cum o alintă ei, vor începe, din nou, să adune bani pentru următoarea “aventură” americană. Iar la finalul ei, “bulgărele strălucitor de humă” care le dă sens vieţii să nu mai poarte pe trup decât, cel mult, vagi urme, ca nişte ecouri tot mai îndepărtate ale unui fel de coşmar ce le-a bântuit cândva existenţa.

Urmărește-ne pe Google News