Terapia cu ventuze

„Minunea” din dulapul bunicii

Dr. Cristina Bălănescu povestește cum, întâmplător, a descoperit un set de ventuze la bunica sa acasă: „Le-am luat pentru că îmi plăcea cum arată, crezând că sunt păhărele. La un moment dat, am întrebat-o cum le întrebuinţa, pentru că nu pot sta pe masă, având fundul rotund. Şi atunci am aflat ce sunt. Bunica știa să le folosească și le punea inclusiv la animale, când erau bolnave. Pe atunci, eu nu eram medic și le-am păstrat într-un pod, uitând de ele. Când am început să fac cursuri de acupunctură, am învăţat și despre aplicarea ventuzelor. Atunci mi-am adus aminte de ele. Bunica nu mai trăia, din păcate, la momentul acela, dar am citit, am căutat şi am şi învăţat această tehnică”, povestește ea, făcând și un scurt istoric al ventuzelor: primele au fost din lut, apoi au fost fabricate cele din sticlă, care se mai folosesc și acum. În prezent, au apărut noi modele de ventuze din plastic, care pot fi aplicate fără încălzire, având un dispozitiv cu pompă.

Cum se face tratamentul

Dr. Bălănescu ne-a explicat că ventuzele nu pot fi aplicate oricum, ci doar urmând un adevărat „ritual”: pacientul se așază într-o poziţie cât mai comodă, pe burtă. Pe o baghetă se pune o vată cu spirt, căreia i se dă foc. Fiecare ventuză este încălzită la flacără și se pune imediat pe piele, începând cu partea de sus, în jos şi din mijloc, înspre exterior. Se pot aplica maximum optsprezece ventuze, câte nouă pe fiecare parte a coloanei vertebrale. În niciun caz nu se pun pe coloană sau în partea lombară, pe șale. Se aplică oriunde pe niște linii imaginare trasate pe spate, conform punctelor de acupunctură. Sigur, bunicile noastre nu știau medicină chinezească, dar cunoșteau foarte bine locurile în care este bine să fie puse ventuzele.
La următoarele şedinţe acestea se poziţionează evitând urma aplicărilor anterioare. După tratament, rămân niște vânătăi, care dispar în două-trei săptămâni până la o lună de zile, dar metoda nu este dureroasă. De obicei, pacientul simte căldură și o stare de relaxare.
În afecţiunile acute, este nevoie de două-trei ședinţe la intervale mici de timp, pentru cele cronice se pot face cinci-șase ședinţe, cu pauză de una-două săptămâni între ele.

Recomandări

Cel mai nemilos portret al lui Klaus Iohannis: „O nonentitate periculoasă pleacă. Un șef de stat în mare măsură lipsit de valoare”

Condiţiile necesare

„Pentru a aplica ventuzele este nevoie de anumite condiţii”, ne-a explicat medicul. „Încăperea trebuie să fie aerisită şi caldă, pentru că procedura este uşor invazivă. Dacă este frig, se produce o mare diferenţă de temperatură, dintre zona în care se aplică şi exterior, ceea ce poate înrăutăţi starea pacientului. Camera trebuie aerisită pentru că, dacă aerul nu este destul de curat, fumigaţia poate provoca tuse sau iritaţii”.

Rezultate vizibile

Datorită căldurii, se produce fenomenul de vasodilataţie puternică la nivelul pielii, ceea ce duce la o circulaţie sanguină mai bună în tot corpul și la relaxarea mușchilor, chiar și a celor aflaţi mai jos de locul unde se aplică ventuzele. Grăbește vindecarea bolilor infecţioase și duce la îmbunătăţirea imunităţii. În afecţiunile respiratorii, pacientul are o stare generală mult mai bună, iar simptomele se diminuează.

Indicaţii:

► viroze, gripe
► afecţiuni pulmonare (bronșite, pneumonii, chiar şi TBC)
► contracturi musculare, dureri de spate, oboseală cronică

Contraindicaţii:

► boli cronice grave sau în stadiul terminal, când pacienţii sunt foarte anemiaţi
► insuficienţe renale, hepatice
► toate afecţiunile cardiace
► afecţiuni digestive, cancere de stomac şi de intestin
► boală de coagulare a sângelui sau o boală cu sângerare mai abundentă
Material preluat din revista Libertatea pentru Femei

Urmărește-ne pe Google News