În urmă cu aproape 20 de ani, când se lansa în România ediţia locală a revistei Playboy, făceau senzaţie nu atât sânii goi ai Danei Săvuică, cât îndemnurile unui articol uimitor, menit să ofere bărbaţilor români instruire şi curaj, nu doar plăceri frivole: “Cum s-o baţi fără să-i laşi urme”.
La prima lectură, cititorii s-au cutremurat de uimire, în primul rând pentru că nu se gândiseră să dea la ficat în certurile conjugale, apoi pentru că nu ştiau că aşa e la modă în occidentul lucios, deci se simţeau stânjeniţi de înapoierea lor balcanică şi de felul lor vetust, ţărănesc, de-a da cu dosul palmei când se enervează. Noroc că venise şi la noi o publicaţie a emancipării…
Strigătul de groază al deţinătorilor de licenţă care au văzut ce monstru fătase purceaua creativităţii româneşti abia după ce fundul Danei ajunsese în toate casele şi pe toate mesele a fost tardiv, penibil şi absolut inutil, aşa cum sunt toate dezminţirile şi dezicerile ulterioare din presă. A rămas cum a picat, fiindcă revista n-a mai putut fi retrasă de pe piaţă, iar scuzele de mai târziu n-au făcut decât ca ediţia să se vândă mai departe, subversiv, pe sub palmă, pe sub pumn, pe sub mână.
Deşi ţara noastră plină de “stupid people”, cum a numit-o Brucan, a trecut deja de termenul prevăzut de răposatul analist ca termen al deşteptării, subiectul caftelilor rămâne la fel de actual şi stârneşte reacţii la fel de târzii şi de indiferente din partea semenilor, iar agresorii nu sunt niciodată pedepsiţi cum s-ar cuveni.
Adriana Bahmuţeanu a mărturisit nişte bătăi încasate, Laurette nu se lasă nici ea mai prejos, Alexandra Stan s-a arătat întregii lumi cu ochii umflaţi de bătaie, Nicoleta Guţă nu pridideşte să povestească cum a luat-o pe coajă, iar Bianca Drăguşanu, Ana-Maria Georgescu sau chiar soprana Angela Gheorghiu recunosc că da, au fost bătute de partenerii lor, toţi, aflaţi pe mai departe în deplină libertate şi chiar celebritacelebritate, dar niciuna nu se ia de guler cu ei să-i bage la pârnaie.
Doar Loredana Chivu mărturiseşte mândră că a luat bătaie, dar a dat şi ea în parte, cu atâta foc, încât i-a spart capul nemernicului cu tocul cui de la pantof, iar el a învăţat s-o ştie de frică. Ăstimp, cititorii mai mult râd ca proştii şi doar din când în când lăcrimează duios, şeruind citatul care face furori pe Facebook, cum că singura bătaie ruptă din rai e bătaia inimii. Pentru toate celelalte ar trebui să existe nu plângerea duioasă, ci aceea penală.