Video | Aţi suferit o traumă psihică? Iată cum puteţi face faţă efectelor ei!

„Oamenii obişnuiesc să spună că ‘li se rupe sufletul’ sau că ‘îi doare foarte tare’. În urma evenimentului traumatic, se pierde ceva din noi, se creează în interiorul nostru o ruptură, ruptură pe care noi, specialiştii, o numim traumă psihică. Rareori însă observăm trauma, cel mai adesea făcându-se vizibile efectele pe care ea le are în viaţa noastră”, explică Conf. Univ. Dr. Diana Vasile, Preşedinte al Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei şi Preşedinte al Comitetului Ştiinţific al Congresului Naţional de Psihotraumatologie 2011.

Trauma ne poate afecta la nivel emoţional, fizic, cognitiv, comportamental şi relaţional. Anxietatea, fobiile, sentimentele exagerate de frică, vină, ruşine, neputinţă, atacurile de panică, pot fi semne că un eveniment în care am fost implicaţi sau la care am fost expuşi şi-a pus amprenta traumatică asupra noastră. Simptomele emoţionale sunt adeseori însoţite de manifestări fizice ale efectelor traumei, printre cele mai comune fiind lipsa apetitului, dificultăţile de somn, scăderea nivelului de energie, disfuncţiile sexuale fiind printre cele mai comune.
De asemenea, nu este deloc neobişnuit ca, din dorinţa de a masca simptomele traumei, unele persoane să adopte comportamente compulsive şi adictive, cum sunt abuzul de alcool, droguri, mâncare. Altele pot manifesta simptome cognitive, precum dificultăţile de concentrare, scăpări de memorie, refuzul de a lua decizii.
De vreme ce traumele se petrec adesea în contextul relaţiilor – spre exemplu, abuzul, abandonul, neglijarea, lipsa suportului celorlalţi, separarea de persoane dragi, efectele traumei pot fi de natură relaţională. Cel mai frecvent ostilitatea, izolarea, problemele sexuale, frica puternică de abandon şi respingere, dorinţa de a-l controla pe celălalt sunt semne ale traumei psihice.

Recomandări

Interlopii „fioroși” din anii 90, Fane Spoitoru, Oane al lui Ciucă, sau Cezar Nichita, lăsau oamenii fără case în cazinoul de la Intercontinental

Tratamentul traumei: triada medic de familie – psihiatru – psiholog
„Poate că cel mai des situaţiile de traumă le pot observa medicii de familie, căci oamenii vorbesc mult mai frecvent cu aceştia decât ar putea să o facă cu un psiholog sau psihiatru. Astfel, medicul de familie este primul care  intervine, trimiţând persoana la un consult de specialitate. Apoi, psihologul poate interveni, dacă simptomele nu sunt atât de grave încât să afecteze funcţionarea de zi cu zi. Dacă însă funcţionarea este grav afectată, cel mai bine este să apelăm la un psihiatru.  Aceşti trei specialişti sunt cei mai îndreptăţiţi să recunoască o traumă psihică şi să recomande cea mai bună cale de urmat”, afirmă Conf. Univ. Dr. Diana Vasile.
Tratamentul traumei psihice urmează, în cele mai multe dintre cazuri, două mari direcţii: tratamentul psihologic şi cel medicamentos. În funcţie de severitatea simptomelor, tratamentul medicamentos însoţeşte sau chiar precede cura psihoterapeutică.
În lipsa unui tratament adecvat, persoana riscă să fie copleşită de efectele traumei, dezvoltând blocaje în unele zone de viaţă şi pierzându-şi vitalitatea de a rezolva problemele specifice respectivelor arii.
„Aceste blocaje personale pot fi depăşite! Încurajez oamenii să-şi exploreze interiorul tocmai pentru a scoate la lumină energia rămasă acolo, plus o mulţime de alte calităţi şi capacităţi personale care pot fi înflorite în urma unei cure psihoterapeutice”, recomandă Conf. Univ. Dr. Diana Vasile.
Congresul Naţional de Psihotraumatologie 2011 este programat să se desfăşoare în perioada 6-9 octombrie 2011, la Bucureşti, reunind peste 30 de experţi români şi internaţionali cu aproape 150 de specialişti care lucrează cu trauma psihică şi suferinţa umană. Pentru participarea la CNPT 2011 se acordă credite din partea Colegiului Psihologilor din România.

Urmărește-ne pe Google News