Cum ne mor neuronii
În boala Alzheimer se produc modificări degenerative progresive. Neuronii din zonele responsabile cu memoria sunt înconjuraţi de proteine pe care organismul nu mai e capabil să le elimine. Astfel, pierd legătura cu restul reţelei de neuroni, fiindcă sunt privaţi de oxigen şi de nutrienţi.
Care sunt factorii de risc
Vârsta înaintată rămâne cel mai important factor de risc, de aceea este definit Alzheimerul şi ca demenţă senilă. Alţi factori sunt hipertensiunea arterială, nivelul mare al colesterolului, diabetul, carenţele de vitamina B12 şi acid folic.
Traumatismele cranio-cerebrale grave, repetate, dar şi unele bacterii şi virusuri ar favoriza formarea plăcilor senile.
Factorul ereditar nu trebuie trecut cu vederea. Specialiştii consideră că persoanele care au o rudă de gradul I cu Alzheimer prezintă, teoretic, un risc de 26%-45% de a dezvolta boala.
Atenţie la primele semne!
Viteza cu care progresează boala depinde de la o persoană la alta, iar speranţa de viaţă este de 8 – 10 ani de la apariţia primelor simptome. Evoluţia afecţiunii marchează trei faze.
Faza iniţială este cea în care apar primele semne: pierderea simţului de orientare şi a capacităţii de a realiza activităţi curente, neputinţa de a se mai adapta la situaţii noi (într-un spaţiu nefamiliar bolnavul are tulburări de judecată), lentoare în reacţii, capacitatea redusă de memorare, iritabilitate, nelinişte.
Faza intermediară: bolnavul are probleme în a recunoaşte persoanele familiare, are dificultăţi de citire şi scriere, nu mai ştie să se îmbrace singur, este ostil, suspicios, se simte persecutat.
Faza avansată (tardivă): pacientul nu-şi mai aminteşte că trebuie să se spele, să se îmbrace, să meargă la toaletă, nu mai ştie să mestece alimentele şi să înghită, nu mai vorbeşte şi nu mai merge normal, este confuz şi agitat.
Investigaţii recomandate
Medicul specialist are la dispoziţie un test (MMSE – Examinarea Minimă a Stării Mentale) format din întrebări relativ simple, prin care se verifică memoria, atenţia, gândirea abstractă, capacitatea de denumire a obiectelor, orientarea în timp şi spaţiu sau alte funcţii cognitive. Decisiv este şi “testul ceasului”: bolnavul trebuie să deseneze cadranul unui ceas, cu cifrele de la 1 la 12, punând orarul şi minutarul la o anumită oră.
Clinicile private oferă aceste servicii de evaluare geriatrică la preţuri de circa 100-130 de lei, dar, cu trimitere de la medicul specialist, ele pot fi efectuate gratuit în spitalele şi laboratoarele de sănătate mintală din sistemul public de sănătate.
Tomografia computerizată a creierului evidenţiază modificări ale volumului scoarţei cerebrale (atrofie corticală) ce pot ajuta la diagnosticare. Mai edificator este însă RMN-ul. Şi aceste investigaţii, destul de scumpe (costă câteva sute de lei) pot fi efectuate gratuit în unităţi medicale bugetare, cu trimitere de la medicul de familie.
Antrenează-ţi creierul, ca să previi boala
Lectura sistematică, dezlegarea jocurilor de cuvinte (rebus, sudoku), calculele matematice, memorarea unor texte (poezii, rugăciuni etc.), şahul, spargerea rutinei zilnice (mergând, de exemplu, între casă şi serviciu, pe alt drum decât cel obişnuit) sunt modalităţile clasice de întreţinere a sinapselor dintre neuroni.
Activităţile plăcute – plimbări, excursii, vizionarea unor spectacole, cursuri de dans etc. -, ca şi alimentaţia săracă în grăsimi saturate şi bogată în antioxidanţi (legume, fructe, ouă, nuci, migdale, muguri de bambus, coacăze, afine, citrice, peşte alb) întreţin sănătatea neuronală, prin simplul fapt că menţin la valori normale tensiunea arterială (un parametru ce reduce cu 50% riscul de Alzheimer).
Mai nou, specialiştii ne îndeamnă să ne antrenăm creierul printr-un joc distractiv, forţarea emisferelor, ştiut fiind că emisfera dreaptă coordonează mişcările părţii stângi a corpului şi invers. De exemplu, dacă suntem dreptaci, să învăţăm să scriem şi să mânuim mouse-ul cu stânga, să purtăm ceasul pe mâna cealaltă, să ne periem dinţii cu mâna cealaltă, să mergem cu spatele, să privim fotografiile cu susul în jos ori să ne dăm seama cât e ora privind imaginea din oglindă a ceasului de perete.
Îngrijire acasă ori într-un centru specializat?
Potrivit estimărilor, între 350.000 şi 500.000 de români au Alzheimer. În raport cu acest număr, instituţiile de stat care ar trebui să ofere îngrijiri specializate sunt mult prea puţine. La fel de puţine sunt şi azilele private care oferă servicii profesionale complete, iar preţul pe care îl cer este, pentru multe familii, prohibitiv: între 1.500 şi 3.000 de lei pe lună.
Prin urmare, medicii recomandă ca persoanele cu demenţă senilă să fie îngrijite acasă, oricât de greu ar fi pentru familiile lor. Se poate apela la instituţii private care oferă, la domiciliul pacientului, servicii de îngrijiri medicale şi suport psihologic, ambele decontate de casele de asigurări de sănătate.