Văduva unui român ucis în Afganistan: «Şi-a văzut fiul doar la ecograf»

După zile înecate în lacrimi şi nopţi întregi de nesomn, după ce şi-au pierdut soţii pe câmpul de luptă din Afganistan, trei femei au găsit puterea de a privi din nou în viitor. De dragul copiilor asupra cărora au rămas să vegheze sau cu gândul la părinţii bătrâni al căror singur sprijin au rămas, Mihaela Bădiceanu, Ionelia Sandu şi Valentina Covrig şi-au adunat puterile şi au luat în piept viaţa.

Mihaela Bădiceanu, văduva militarului ucis pe 23 februarie în Afganistan, e din nou, de două săptămâni, mămică. Tânăra a adus pe lume un băieţel, pe care soţul ei, Florin, plecat să lupte în războiul altora, nu l-a văzut decât la ecograf, în urmă cu câteva luni, când cuplul a fost la un control medical.

Îmbătrânită parcă mult prea devreme, Mihaela (31 de ani) ne-a întâmpinat, tristă, în pragul casei sale din Valea Mărului, Argeş. Îl ţinea în braţe pe Ionuţ Cristian, puştiul de doi ani, care ştie că tatăl lui este plecat la muncă în altă ţară. De cum aducem vorba de Florin, ochii femeii se umezesc, iar vocea îi este stinsă.

“E foarte greu. Nimeni nu ştie, dacă nu trece prin aşa ceva. Dar trebuie să merg mai departe. Poftiţi în casă!”, ne invită Mihaela, în timp ce ea o ia înainte pe holul ce dă într-o cameră îngrijită. Nici nu apucăm să intrăm bine, că şi auzim dintr-un pătuţ plânsulul unui bebeluş. “El este Florin Gabriel, dolofanul meu de patru kilograme. Are doar două săptămâni şi a venit pe lume la o lună şi jumătate după moartea tatălui său. Florin şi-a văzut fiul doar la ecograf. A mers cu mine când am făcut controlul medical, dar n-a apucat să îl mai ţină în braţe”, ni se destăinuie tânăra.

Recomandări

Cum au ajuns piața și supermarketul jucători politici. Florin Dumitrescu, antropolog: „Echipa lui Georgescu instrumentalizează un tip de naționalism banal” | Interviu

A fost ucis de o bombă artizanală

Acum, după toate necazurile, îi copleşeşte cu dragostea sa pe cei doi prunci, micuţii care-i amintesc şi în care îl vede la fiecare pas pe Florin, sergentul major de 31 de ani răpus de o bombă artizanală amplasată în Afganistan, pe autostrada morţii ce leagă Kandaharul de Kabul. Pe masa din încăpere se află portretul militarului. Aşa, Mihaela şi cei doi copii ştiu că, tot timpul, bărbatul îi veghează de acolo, de Sus.

Băieţelul va fi botezat de ministrul apărării

Băieţelul care s-a născut la mai bine de o lună şi jumătate de la moartea soldatului va fi botezat de Gabriel Oprea (foto), ministrul apărării. Anunţul a fost făcut de oficialul român, în urmă cu câteva zile, la Constanţa, şi ne-a fost confirmat şi de Mihaela Bădiceanu. Copilul va primi prenumele tatălui său, Florin, dar şi Gabriel, după cel al demnitarului care îl va ţine în braţe, în biserică, atunci când va fi creştinat.

Valentina Covrig: «Am făcut o poză împreună înainte de a pleca. A fost ultima»

Valentina Covrig, asistent farmacist, a devenit văduvă în urmă cu doi ani, la doar 21 de ani. Soţul său, Marius Claudiu, care avea 29 de ani, a fost răpus de o bombă artizanală în vara lui 2008, în Afganistan, când mai rămăsese o lună până la încheierea misiunii. Tânăra îşi aminteşte că, înainte ca Marius să iasă pe uşă, l-a oprit şi şi-au făcut o ultimă poză împreună, parcă un adio spus prea devreme. “Când rămân singură, este tare greu, aş prefera să dau orice, să pierd orice, să dorm în stradă, dar să fim împreună. Am făcut o poză înainte de a pleca. A fost ultima. Când l-au adus acasă, mi-au adus şi camera lui cu fotografiile pe care şi le făcuse acolo. Atât mi-a mai rămas. Iau fiecare zi aşa cum este şi trăiesc cu amintirea”, a spus înmărmurită de durere Valentina.

Recomandări

Laura Vicol și Vladimir Ciorbă scapă de arestul preventiv și au fost puși în libertate, în dosarul Nordis

Ionelia Sandu:«Îmi privesc copiii şi ştiu că Ionuţ e cu noi»

Sergentul major Ionelia Sandu, încadrată în Batalionul 300 Infanterie, Sf. Andrei Galaţi, mamă a doi copii, şi-a pierdut soţul în urmă cu doi ani, în martie 2008. Pe atunci în vârstă de 29 de ani, Ionuţ Cosmin Sandu, plecat în misiune la Kandahar, Afganistan, a pierit fulgerător.

Văduva de 26 de ani încearcă să nu mai plângă când vorbeşte despre soţul ei, răpus în urmă cu doi ani de o bombă artizanală. A învăţat însă că trebuie să fie soldat, să lupte pentru ea şi pentru copiii ei, o fetiţă şi un băiat.

“Nu uiţi niciodată. Treci de la o zi la alta luând totul pas cu pas. Copiii m-au ajutat foarte mult. Dar de uitat nu îl uit. Privesc la copii şi ştiu că este cu noi. Acum merg înainte, dar deocamdată nu a venit timpul şi pentru altceva, alte planuri de viitor”, ne-a spus Ionelia. Merge la serviciu, exact în acelaşi loc unde muncea soţul ei înainte de misiunea din Afganistan, se întoarce acasă, are grijă de copii, de locuinţă, dar nu mai e nimic la fel. “Nu ştiu ce nu aş da să îl am înapoi”, a conchis văduva, demnă ca un soldat care ţine arma în mâna degerată.

Urmărește-ne pe Google News