Se numea Emilia Nedelschi şi s-a născut în 1918, anul în care s-a născut România Mare. Destinul a vrut ca ea să fie asasinată în 23 decembrie 1989, când s-a născut România liberă.
Conform puţinelor date care mai există despre ea, femeia locuia pe strada Nuferilor, actuala General Berthelot, lângă Radiodifuziune. Oficial, despre ea se ştie că a fost “împuşcată mortal în timpul schimburilor de focuri din zona Radiodifuziunii. Din cercetările efectuate nu s-au putut stabili concret împrejurările în care a fost împuşcată”.
Am reconstituit, cât am putut, evenimentele din zona Radiodifuziunii, de pe 22 şi 23 decembrie, şi am aflat că pe 22 decembrie, în miezul zilei, Radiodifuziunea a fost ocupată de revoluţionari înarmaţi.
Aceştia au colaborat cu armata, dar nu au ieşit din clădire, aşa că nu s-au înregistrat decedaţi în rândurile lor. Afară însă, au murit câţiva civili necombatanţi. De ce?
«Trăgeau de pe imobilele din jur»
“Pe 22 decembrie 1989, în jurul orei 18.00, a început să se tragă înspre Radiodifuziune din apropiere, respectiv de pe sediul RATB şi de pe actuala clădire DNA, situată pe Ştirbei Vodă. A fost momentul în care a apărut armata şi a început să tragă în tot ce mişcă. A ţinut aşa toată noaptea. A doua zi, la ora 10.00, armata a dispărut, iar pe imobilele înalte din jur au apărut persoane îmbrăcate în combinezoane albe, care au deschis focul către Radiodifuziune. Abia după ce am făcut apel prin intermediul Radioului să vină populaţia pentru a apăra obiectivul, a apărut armata. Apoi a început infernul, care a ţinut până pe 25 decembrie”, îşi aminteşte Ion Ciochină, unul dintre revoluţionarii care au apărat Radiodifuziunea.
Pe 23 decembrie, în jurul orei 10.00, când armata a plecat şi au apărut persoanele “în combinezoane”, după cum a relatat Ciochină, a luat foc o casă de pe strada Nuferilor, undeva între Radiodifuziune şi actualul sediu al RATB.
Un grup de oameni, printre care şi rugbistul Florin Butiri, care avea pe atunci 20 de ani, a sărit să ajute proprietarii să stingă focul. A fost momentul când au apărut doi bărbaţi în salopete şi au tras câteva rafale de mitralieră înspre grupul care încerca să stingă incendiul. Apoi au dispărut. Gloanţele l-au atins atunci doar pe Florin, care a decedat pe 26 decembrie, iar mai târziu pe Emilia Nedelschi.
Pentru că pe “terorişti” nu-i interesa să elimine anumite ţinte, ci să creeze panică, să omoare la întâmplare. Iar cazul Emiliei Nedelschi, cel mai vârstnic revoluţionar înhumat în Cimitirul Eroii Revoluţiei, a fost doar unul din miile petrecute în acele zile.
Şi, din păcate, după 25 de ani, nu se poate spune nimic cu precizie despre cine au fost “teroriştii” din decembrie 1989. Se ştie doar că s-au înregistrat 1.104 morţi şi 3.321 răniţi. Atât!
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro