“A tăiat cepul la butoaiele cu vin, ca să nu se îmbete rușii!”
Neculai Batog, un vasluian veteran de război acum în vârstă de 100 de ani, ne-a povestit cu amărăciune cum a trăit ziua de 23 august 1944. “Satul meu era chiar pe linia întâi frontului! Nemții erau civilizați, se purtau frumos cu fetele, le dădeau ciocolate… Când au venit rușii, lucrurile au luat o întorsătură urâtă. Țăranii erau jefuiți ca în codru, fetele batjocorite”, ne-a povestit bătrânul Batog. Ca sănu lase rușii să le fure tot ce au, oamenii au preferat să distrugă tot ce aveau mai de preț.
”Primul lucru care l-a făcut tatăl meu pe 23 august, după ce au venit rușii ca aliați, a fost să meargă în beci și să taie cepul la butoaie, aruncând vinul, ca să nu se îmbete rușii, că atunci când se îmbătau făceau prăpăd”, a spus veteranul.
”Ne-am dat seama că războiul se va termina mai repede”
Pe Vasile Adam ziua de 23 august 1944 l-a găsit la Școala Militară din Radna, județul Arad, unde era elev.
“A venit comandantul școlii, colonelul Alexandru Petrescu, și ne-a spus că țara noastră s-a aliat cu SUA, Anglia și URSS, așa că vom întoarce armele împotriva nemților. Am plecat imediat din tabăra de instrucție. Pe moment, toți eram bucuroși pentru că ne-am dat seama că războiul se va termina mai repede”, își amintește Vasile Adam.
“Imediat după ce comandantul ne-a adus la cunoștință decretul regal, la școală a sosit un ordin prin care se dispunea formarea unui detașament de luptă pentru ocuparea aerodromului din Arad, aflat în mâinile nemților. A fost o acțiune foarte rapidă, pentru că deja nemții își luaseră avioanele și au mai rămas doar trupele de pază. I-am înconjurat și i-am dezarmat”, își amintește colonelul în rezervă Vasile Adam. Pentru faptele sale, acesta a fost decorat cu medalia de război “Bărbăție și Credință”.
”Ordinele care au venit au fost groaznice pentru noi”
Lucian Petrescu s-a născut în 1921. Este unul din cei 105 ofițeri și subofițeri români, arestați și condamnați de comuniști în 1948, pentru un așa-zis “sabotaj contra Armatei Populare”.
A primit atunci o condamnare, care și azi îi dă fiori: 45 de ani de închisoare! Bărbatul, acum în vârstă de 93 de ani, mărturisește lucruri din infernul închisorilor cu amărăciune și retrăiește acele clipe groaznice.
“Am stat un an într-o celulă tip fântână cu o singură ferestruică, încât nu vedeam nimic. Soarele nu pătrundea decât cinci minute pe zi, când apunea”, povestește acesta, în timp ce descrie cu gesturi largi, locul din care n-a mai crezut că va ieși vreodată viu.
Timp de zece ani a trăit în cele mai cumplite chinuri, în toate coloniile canalului, Poarta Albă, Culmea, Peninsula sau Capul Midia. A cioplit în piatră, a săpat, a încărcat vagoane. Fără hrană zile întregi și tânjind ore în șir, după o cană cu apă.
”Aveam 23 de ani, când în noaptea de 22 august 1944, Regele a anunțat la microfon că ne despărțim de Germania și ne aliem cu anglo-americanii și rușii. Ziua de 23 august 1944 m-a surprins în zona Câmpulung Muscel, la Nucșoara. Eram sublocotentent, aveam răspundere mare, deși aveam un grad mic. Eram cu un grup de ofițeri superiori și ne gândeam, făcând parte din Marele Stat Major, ce vom face în viitor. Aștepam ordine! Iar ordinele care au venit au fost groaznice pentru noi. A fost atunci, pentru noi, o lovitură foarte puternică, pentru că, nu vreau să vă ascund faptul că exista o camaraderie puternică între noi și armata germană. Am avut și o mică bucurie în suflet, că, odată cu acest fapt, înceta bombardamentul anglo-american. Țara începuse să fie distrusă, începând cu căile ferate, clădirile importante, nodurile de comunicație și însăși populația civilă suferea foarte mult. Dar a venit momentul în care a trebuit să îl ascultăm pe Rege”, își amintește Lucian Petrescu.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro