Marian a fost abandonat la naştere, iar toată copilăria s-a plimbat dintr-o casă de copii în alta. “Până la 10 ani, nu m-a vrut nimeni, însă în 2000, chiar de ziua mea, a venit la complexul unde stăteam o familie din Belgia. A vrut să mă ia, însă din cauza blocării adopţiilor internaţionale nu a putut”, îşi aminteşte cu regret tânărul.
Coşmarul a continuat într-un centru de plasament din Braşov, de unde, la 16 ani, a fost aruncat în stradă după ce, împreună cu alţi adolescenţi, s-a plâns de bătăile care le erau administrate. A ajuns apoi în “grija” mamei sale, o femeie alcoolică.
Cu sprijinul unei asociaţii, a primit însă un adăpost şi a fost ajutat să îşi încheie studiile, iar în 2010 a făcut prima greşeală – a furat o sumă importantă de la patronul său, aşa că a ajuns la puşcărie.
Şi-a cunoscut tatăl după gratii
“Am cheltuit banii pe mâncare şi pe marijuana”, spune, cu un oftat, Marian, care a ajuns apoi să şi vândă droguri aduse din Olanda. A fost prins în flagrant când ridica un colet, iar asta i-a adus o nouă condamnare, de 2 ani pedeapsă, pe care a ispăşit-o în mai multe penitenciare din ţară.
“La Aiud, eram în tranzit, când am aflat de la nişte hoţi că tatăl meu e colegul lor de celulă. Apoi, întâmplător, am intrat în vorbă cu el, dar nu am simţit mai nimic, era ca un străin”, a mai povestit tânărul. Eliberat din nou, Marian îşi recunoaşte greşelile şi vrea să îşi schimbe viaţa. “Nu am cum să dau timpul înapoi, dar trebuie să o iau de la capăt”, spune el.
Locuieşte acum într- un adăpost din cartierul Uzina 2 din Braşov şi e pe cale de a se angaja la o fabrică de şerveţele. “Libertatea e cel mai scump lucru pe lumea asta şi nimic nu îl poate înlocui”, încheie tânărul.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro