In iulie, la 35 de grade, inca se poate respira, merge si lucra. La 40-42 de grade, se moare pe strada si-n casa. Diferenta dintre o temperatura greu suportabila si una ucigasa este, iata, de 6-7 grade. Incalzirea globala-i doar partial de vina. E timpul sa fie aratati cu degetul cei care fie sunt direct vinovati, ca faptuitori, fie indirect, prin pasivitate, prin inactiune si toleranta fata de acte criminale. Muntii Harghitei si Covasnei n-au chelit singuri, iar un domn Verestoy stie cate ceva. Codrii Oituzului si Bucovinei au fost taiati de drujbele lui Haissam si ale altor arabi cu stiinta politicienilor, prefectilor, primarilor si politistilor rapid imbogatiti. Sudul Olteniei s-a desertificat dupa ce, tot sub privirile blegi ale autoritatilor, au fost retezate lizierele de salcami si jefuite instalatiile de irigatii. In Bucurestiul in care mai rezista doar o treime din spatiile verzi din 1990, primarii, implicati in tot felul de afaceri oneroase si scandaluri imobiliare, in loc sa exproprieze terenuri in interes public, au dat cu nemiluita autorizatii de taiere a arborilor, de ridicare haotica in locul lor a unor monstri din otel si sticla. In Capitala, raspunderea e si in bd. Elisabeta, dar si in Palatul Victoria, pentru ca autonomia locala nu inseamna batjocorirea locuitorilor.
Pe vipie, oamenilor li se cere sa nu iasa din case. Si raman sa lesine in apartamentele-etuva, unde nu le functioneaza barem un ventilator sau un frigider, pentru ca se tin lant caderile invechitei retele ale Electrica. Multe matrapazlacuri, mai ales cele privind padurile, sau samsarlacurile imobiliare cu stampila, sunt stiute si la Parchet, dar dosarele zac. In joc e borcanul cu miere, sunt sume imense, in fata carora viata contribuabililor amarasteni nu conteaza.