Românii care muncesc într-o livadă din Sicilia, Italia, ridică o tonă şi jumătate de portocale pe zi pentru 50 de euro

Viaţa printre portocali, martori muţi ai zbuciumurilor care-i încearcă pe culegători, nu-i deloc uşoară pentru nici unul dintre cei 300 de români care trăiesc de pe urma poamelor dulci-acrişoare care rodesc pe câmpurile din Paterno. Când norii nu se scutură peste livezi, portocalii înverziţi ce-şi poartă roadele sunt „atacaţi” de cum răsare soarele. Fiecare culegător îşi atârnă de gât propria găleată, se înarmează cu o forfecuţă şi se ascunde printre rândurile dese. Apoi, cu pricepere, dezgoleşte de rod pomişorul a cărui fructă îi asigură traiul, modest e adevărat, într-o Sicilie care pe unii dintre ei i-a adoptat de ani buni. La capăt de rând îl aşteaptă, cuminte, lădiţa goală ce trebuie umplută şi apoi dusă, cu spatele încovoiat sub greutatea celor 20 de kilograme, la camionul ce stă să plece cu marfa în pieţele din Catania. „Muncim de dimineaţă şi până seara, dar nu ne plângem. Nu furăm, nu dăm în cap. Avem un serviciu acte în regulă care ne asigură cam 50 de euro la zi. Câteodată mai puţin, câteodată mai mult…Depinde cum e vremea şi câtă putere avem. Pentru că, să ştii, nu e uşor să culegi portocale cu miile, să le pui în lăzi şi apoi să le cari la camion. O ladă, pentru care noi primim 65 de cenţi sare de  20 de kilograme. Ca să nu pierdem vremea şi să câştigăm bani, noi femeile, mai luăm câteodată şi câte două lăzi în spate. Bărbaţii cară două de obicei, dar se mai opintesc şi la trei ca să ne ajutăm. Mandarinele merg bineă că se dă pe ele un euro…”, îmi povesteşte Vali, o bruneţică scundă din Corabia, Olt, al cărei trup firav nu trădează cei 23 de ani împliniţi. Apoi, ca pentru o demonstraţie de forţă, fătuca îşi aruncă pe umăr, dintr-o smucire, lădiţa care-i va aduce cei 65 de cenţi şi, cu paşi apăsaţi, o apucă pe poteca la căpătul căreia o aşteaptă camionul ce trebuie încărcat…
Deputatul William Brînză a „făcut” într-o oră o ladă cu portocale pentru pieţele din Sicilia
Uimit de rezistenţa românilor care robotesc zi-lumină în livada de la Paterno, politicanul a fost curios să vadă, pe propria-i piele, cum este munca printre portocali. S-a dezbrăcat pentru câteva zeci de minute de haina de parlamentar şi, la rându-i s-a ascuns printre rândurile cu pomişori.

„Înarmat” cu o forfecuţă, aşa cum o cere procedura, preşedintele PDL Diaspora a umplut o ladă pe care a pregătit-o apoi pentru drumul spre pieţe. „Ucenicul” nu s-a mişcat atât de repede precum culegătorii români pe care i-a vizitat, dar a primit aprecierile acestora. „Ştiam de cei câteva sute de români ai mei care muncesc din greu aici. I-am vizitat pentru a le afla problemele, pentru a le şti nemulţumirile, chiar din gura lor. Toate neajunsurile de care s-au lovit până acum, legate de acte, de şedere, vor fi cuprinse în agenda mea de lucru şi voi încerca să le rezolv absolut pe toate. Cele câteva ore petrecute cu ei aici, pe câmp, mi-au demonstrat, dacă mai era nevoie, cât de gospodari şi muncitori sunt românii”, ne-a declarat deputatul PDL William Brînză după ce, conştiincios, şi-a încărcat cu portocale propria lădiţă.

Corespondenţă din Sicilia, italia

Urmărește-ne pe Google News