Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumește nume de obiecte, ființe, sentimente, stări sufletești, fenomene ale naturii sau anumite noțiuni abstracte. Citește cum se clasifică, dar și care sunt genurile substantivelor.
Cuprins:
Substantivul este parte de vorbire principală, care poate fi înlocuit de pronume și poate fi de mai multe feluri. Mai jos îți vom spune genurile substantivelor, numărul, dar și cazurile și funcțiile sintactice ale substantivelor.
Substantivul este partea de vorbire care definește obiecte (masă, casă); ființe (iepure, câine), locuri (munte, mare), fenomene ale naturii (ploaie, furtună), acțiuni (mișcare), dar și mai multe noțiuni abstracte.
Vezi vocale și consoane în limba română.
De cele mai multe ori, substantivul poate fi identificat cu ajutorul întrebărilor: cine este acesta/aceasta?, ce este acesta/aceasta?
În cadrul unei propoziții, substantivul are rolul adesea de subiect ori complement direct, care poate fi înlocuit de pronume sau poate fi determinat de adjective.
Substantivele sunt declinabile, respectiv își pot schimba forma după număr, caz și determinare. Toate substantivele se împart în trei categorii denumite și genuri: genul masculin, feminin și neutru.
Află ce este pleonasmul.
Propriu - atunci când se folosește pentru nume de persoane, localități sau alte repere geografice, alte denumiri ori nume de instituții.
Comun - atunci când substantivul definește obiecte de același fel și se scrie cu literă mică, excepție face atunci când se află la începutul unei propoziții.
În funcție de forma substantivului, acesta poate fi și:
Substantiv simplu - format dintr-un singur cuvânt. Exemplu: pisică, școală, etc.
Substantiv compus - atunci când este format din două sau mai multe cuvinte. Exemplu: pisică de mare, Câmpulung Muscel.
Află totul despre alfabetul limbii române.
Singular - atunci când definește un singur element. Exemplu: animal, lemn, fruct.
Plural - atunci când definește două sau mai multe elemente. Exemplu: animale, lemne, fructe.
Există și substantive defective de număr, care au numai formă de singular sau numai formă de plural.
Ce este verbul?
Substantivele pot avea cinci cazuri în limba româă.
Substantivul în cazul nominativ răspunde la întrebările: cine, ce și care. Funcțiile sintactice îndeplinite pot fi acelea de: subiect, nume predicativ și atribut.
Exemplu: Zăpada care cade neîncetat (Ce cade neîncetat? - zăpada) - caz nominativ, subiect.
Substantivul în cazul acuzativ răspunde la întrebările: Ce? Pe cine? Pe ce? Cu cine? Cu ce? La cine? La ce? Despre cine? Despre ce? Lângă cine? Lângă ce? De la cine? De la ce? Unde? De unde? Până unde? Când? Cum? Care? Ce fel de?
Funcțiile sintactice pe care le îndeplinește substantivul în cazul acuzativ pot fi: de complement direct, complement indirect, complement de agent, atribut substantival, nume predicativ, complement circumstanțial de loc/de timp/de mod și complement circumstanțial de scop.
Exemplu: Am văzut-o pe Maria la mare. (Pe cine am văzut? - Pe Maria, complement direct).
Pentru cazul acuzativ există și prepoziții specifice, care ajută la recunoașterea mai ușoară a cazului, în funcție de prepoziția care însoțește substantivul.
Exemple de prepoziții: pentru, la, de la, despre.
Substantivul în cazul genitiv răspunde la întrebările: Al cui? A cui? Ai cui? Ale cui?. Acestui caz îi corespunde o marcă gramaticală: articolul posesiv: ai, ale, al a.
Un substantiv în cazul genitiv poate îndeplini una dintre următoarele funcții sintactice: atribut substantival genitival/prepozițional/apozitional, nume predicativ, complement indirect, complement circumstanțial de loc/de mod și de scop.
Exemplu: Cartea Mariei este interesantă. (A cui carte? - a Mariei - atribut substantival genitival.
La fel ca și în cazul acuzativului, și cazului genitiv îi corespund prepoziții specifice, care ajută la o recunoaștere mai ușoară a acestuia.
Exemple de prepoziții: înaintea, înapoia, împotriva, asupra.
Substantivele în cazul dativ determină un verb și răspund la întrebarea: Cui? Funcțiile sintactice îndeplinite se substantivele aflate în cazul dativ pot fi de: atribut substantival prepozițional, atribut apozițional, nume predicativ, complement indirect, complement circumstanțial de mod și de cauză.
Exemplu: I-am dat Mariei informațiile cerute. (Cui am dat informațiile cerute? Mariei - complement indirect, cazul dativ).
Substantivele aflate în cazul vocativ nu îndeplinesc nicio funcție sintactică. Acestea pot exprima fie o chemare, o strigare sau o invocare. Astfel, se observă o comunicare directă, iar substantivul în vocativ se desparte de restul propoziției prin virgulă. De regulă, substantivele în cazul vocativ sunt nume proprii.
Exemplu: Maria, hai la masă. (Caz vocativ, fără funcție sintactică.
Declinarea sau flexiunea substantivelor reprezintă totalitatea formelor prin intermediul cărora se exprimă categoriile gramaticale ale acestei părți de vorbire. Declinarea are loc numai cu ajutorul articolului substantival, pentru a se putea diferenția între două feluri de delcinare:
Acestora li se adaugă și trei modele de declinare:
Exemple: