George Piştereanu: Rolul din filmul regizat de Cătălin Mitulescu este de loverboy, care, în esenţă, este diferit de cel al unui proxenet. M-am pregătit pentru acest rol două luni, timp în care am cunoscut trei loverboy reali, cărora le-am studiat cât mai amănunţit comportamentul.
De asemenea, în partea de pregătire au intrat şi orele la sala de forţă, pentru a mă apropia cât mai mult de personaj din punct de vedere fizic.
Care scenă din film ţi s-a părut cea mai dificilă?
Eu nu am privit niciodată scenele în felul acesta, „grele sau uşoare“. Totul a mers într-un mod cursiv şi ascendent, iar faptul că am lucrat cu profesionşti şi-a spus cuvântul în evoluţia mea ca actor.
Dar printre cele mai spectaculoase?
Cea mai spectaculoasă scenă pe care am filmat-o nu a mai intrat până la urmă în film. Visam că eram în coşciug, iar convoiul funerar era format din fetele pe care eu le dusesem la produs. Îmi pare rău că nu a mai intrat, pentru că era o scenă de-a dreptul spectaculoasă.
Eşti la al doilea film alături de Ada Condeescu. Cum vă înţelegeţi pe platoul de filmare?
Îmi face plăcere să joc alături de Ada de fiecare dată. Ne completăm şi ne potrivim profesional, iar acest lucru se observă în modul în care ies scenele la final.
Dar în afară de asta? Sunteţi prieteni sau aveţi doar o relaţie profesională?
Ada şi cu mine suntem foarte buni prieteni şi ieşim în oraş ori de câte ori ne permite timpul. În rest, fiecare are proiectele lui şi trebuie să ne vedem de treabă.
Ce admiri cel mai mult la ea?
Ada este o actriţă foarte bună şi se poate plia foarte bine pe un personaj atunci când crede în el. Rolul său din „Loverboy“ este impresionant, în contrabalans cu Luca. El este un pic derutat de sentimentele lui, ea ştie ce vrea şi luptă până la capăt pentru el.
Te-ai simţit în largul tău sau stânjenit când filmai scenele de dragoste cu Ada?
Scenele de dragoste sunt fireşti. Nu am văzut un impediment în a juca alături de ea astfel de scene, motiv pentru care pe platou ne-am comportat natural, ceea ce ne-a ajutat pe amândoi foarte mult la filmare.
Eşti la al doilea film, şi premiile apar unul după altul. Cum faci faţă celebrităţii? Te opresc fanele
pe stradă pentru a-ţi cere autografe?
Nu sunt o celebritate, ci sunt mai degrabă o persoană cunoscută. Se mai întâmplă să se uite
lumea la mine pe stradă, crezând că mă ştie de undeva. Însă prioritatea mea în acest moment este să joc cât mai mult, să am roluri cât mai diverse şi să o fac cât mai bine.
La ce filme te uitai când erai mic? Aveai actori sau regizori preferaţi?
Ca orice copil normal, mă uitam cu foarte mare interes la filmele de acţiune şi cele de dragoste. Îmi plac la nebunie filmele cu Al Pacino şi Marlon Brandon, pe care le vedeam destul de des.
Ce te-a determinat să urmezi Liceul de actorie Dinu Lipatti?
Trebuie să recunosc că prima dată am vrut să intru la muzică la Dinu Lipatti, dar nu ştiam teorie muzicală, motiv pentru care am dat la actorie. Mai târziu, mi-am dat seama că a fost o alegere bună, de care sunt foarte mulţumit.
Cine te-a susţinut în proiectele tale de actorie?
Nu am fost nici susţinut, dar nici împiedicat, ceea ce a fost ideal. Am avut libertatea de alegere
din partea părinţilor şi nu pot decât să le mulţumesc pentru acest lucru.
Ce-ţi place să faci în timpul liber?
Îmi petrec mare parte din timpul liber alături de prieteni. Mai ies din când în când cu câinele şi, de asemenea, îmi place foarte mult să citesc.
Care sunt locurile tale preferate din Bucureşti?
De obicei, merg în centrul istoric, unde mă simt foarte bine, dar nu refuz un loc frumos amenajat, care emană energie. Îmi creează o stare bună un astfel de loc.
Cum arată vacanţa perfectă pentru tine?
Ai spune că sunt un teribilist, pentru că îmi place bungee jumpingul, însă nu strică un pic de adrenalină în vacanţă. Sporturi de apă şi o picătură de adrenalină şi pot spune că am parte de vacanţa perfectă.
Interviu realizat de Carmen Ştefancu, revista JOY
Fotografie: STRADA FILM