Vaccinarea la români. Mai ușor de spus decât de făcut!

Agitația rituală în jurul vaccinului menit să ne imunizeze față de „noul coronavirus” are ceva din febrilitatea naivă a religiozității populare. E normal să fim cu gura căscată, inima palpitândă și mintea îndoită. Un vaccin „clasic” era dezvoltat în 10-12 ani. Acesta a început să fie administrat la mai puțin de un an de la declararea pandemiei.

Chiar și cele mai optimiste previziuni cereau, prin primăvara lui 2020, o durată de elaborare de cel puțin 16 luni. Toate marile laboratoare din lume au participat la această cursă contra cronometru, pentru că prețul uman & economic al contracarării virusului doar prin politici restrictive s-a dovedit usturător. 

În faza preliminară, au fost testate și metodele tradiționale de fabricație, axate pe subunități proteice, injectate în doză mare (așa cum se întâmplă, bunăoară, în cazul vaccinului contra hepatitei B). 

Recomandări

Trump a dat ultimatum Europei: trei săptămâni să accepte capitularea Ucrainei în fața Rusiei, sau America își retrage trupele din Europa de Est

Pe râvnita linie de sosire au ajuns AstraZeneca/Oxford University, grupul american Moderna și compania germano-americană BioNTech-Pfizer. Putem presupune că omologarea produselor aferente va eclipsa sau chiar elimina oferta concurenței (grupul belgian Janssen Pharmaceutical și două firme chineze).

Harta geopolitică a vaccinurilor

Finaliștii sunt occidentali, chiar dacă echipele implicate sunt cel mai adesea internaționale. Instituțional vorbind, cercetarea de pe celelalte continente nu e încă în stare să ocupe primul loc, dar n-ar fi exclus să obțină comenzi interne și din state sărace (reproducând, pe alt plan, succesul Indiei în materie de medicamente generice). 

Poza de ansamblu primește, așadar, și o semnificație geopolitică, însă ar fi etic inadecvat să supralicităm pozițiile ocupate pe acest podium. Vaccinurile aprobate reprezintă capacitatea pan-umană de colaborare medical-tehnologică, într-un scop prin definiție supranațional.

Uluitoarea accelerare a procesului – unica exit strategy eficientă în fața nevăzutului nostru adversar – a presupus coordonarea a mii de savanți de pe toate meridianele și o enormă finanțare public/privată, sub presiunea unei amenințări globale, care a pretins o abordare pe măsură.

Recomandări

Dr. Ștefan Cibian, expert în asistența externă pentru dezvoltare: „Dispariția USAID este un cataclism pentru sistemul de ajutor internațional pentru dezvoltare”

Evident, asta nu recomandă eroizarea sentimentală a unor „eroi în halate albe” transformați în vindecători dezinteresați ai omenirii suferinde. Producerea, achiziționarea și distribuirea vaccinului reprezintă și o enormă afacere, așa cum mecanismele birocratice de validare a rezultatelor nu aveau cum să nu lege piețele majore (SUA, UE) de un anume interes politic local.

Renormalizarea vieții social-economice din România depinde de vaccinarea a cel puțin 70% din populație. Mai ușor de spus decât de făcut! Atât din rațiuni logistice, cât și pentru că pandemia a dramatizat „conflictul” religie-știință în forme unilateral radicalizate.

Apocalipse virtuale și mitologii de ipsos

Anul acesta ne-a inundat cu știri false și teorii ale conspirației. Traume post-totalitare și-au dat mâna cu nivelul obiectiv scăzut al educației pentru a înscena apocalipse virtuale și mitologii de ipsos. Teama de o imaginară dictatură medicală s-a combinat cu idolatrizarea lucrativă a științei, într-un tango salvaționist bipolar.

Prea puțin dialog rațional și prea multe ipoteze fantasmagorice au transformat „Sosirea vaccinului” (filmată pe etape și triumfal alegorizată prin redacții) într-un adevărat spectacol mesianic.

Recomandări

A fost reținut un al patrulea suspect în cazul furtului tezaurului dacic de la Muzeul Drents. Este un tânăr de 26 de ani

La polul celălalt, avem masa recalcitrantă a „rezistenților”, antivaxeri și coronasceptici gata să moară cu arma în mână, fără înțepătura purtătoare de cip infernal.

De vreme ce am încheiat anul electoral, să sperăm că efortul de pedagogie publică legat de vaccinare va reuși să convingă acel număr critic de cetățeni fără de care imunizarea colectivă rămâne o aspirație deșartă. 

Dacă tot nu s-a pus problema să facem un vaccin românesc – așa cum ar fi comandat Ceaușescu, privindu-se în oglinda din baie – măcar să profităm și acum de apartenența la UE, care ne va permite să regăsim deopotrivă o viață firească și drumul mereu rătăcit al diminuării decalajelor dintre „noi” și „ei”.

Urmărește-ne pe Google News