Adela, specialista noastră în probleme de cuplu, îți stă la dispoziție.
Scrie-i Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro şi citește în Libertatea sfaturile ei.
Dragă Adela,
Relaţia mea cu soţul meu este una de durata, împlinim anul asta 24 de ani de căsnicie. Situaţia mea însă, este una puţin neobişnuită şi presupun că acelaşi lucru citiţi de fiecare dată, cu fiecare mail pe care-l primiţi. Dar să mă explic:
M-am căsătorit la 24 de ani fără să trăiesc vreo iubire şi vreo pasiune mistuitoare pentru soţul meu, lucru de care soţul meu l-a ştiut, deoarece i-am spus înainte de a ne căsători. N-am regretat niciun moment pasul făcut, deoarece am descoperit în soţul meu, un OM deosebit, cu multe calităţi şi multe lucruri cu care ne completăm reciproc. De multe ori ne gândim la acelaşi lucru, ne dorim aceleaşi lucruri şi mi-am dat seama căm odată cu trecerea anilor alături de el, simt o iubire atât de profundă, încât mi-am dat seama că nu aş putea să trăiesc nici o clipă fără el. Nu m-am gândit niciodată că, odată cu trecerea atâtor ani, vom descoperi ceva mai profund ca atunci când facem dragoste şi că vom trăi fiecare moment al dragostei cu o aşa o pasiune.
Dar, pentru că întotdeauna există un dar, intervine marea problemă: m-am căsătorit virgină. Soţul meu a fost primul meu bărbat şi aşa a şi rămas. Dar de la început şi odată cu trecerea timpului şi cu multele discuţii deschise pe care le-am avut, am aflat că soţul meu are “ceva” probleme legate de sex. Iar timpul mi-a confirmat asta. A suferit şi suferă de ejaculare precoce şi de cele mai multe ori nu avea/are erecţie, deşi totul începe cu blândeţe şi suntem legaţi de sentimente foarte puternice. Niciodată nu l-am jignit, întotdeauna l-am încurajat spunându-i că i se poate întâmplă oricui, că se mai întâmplă, dar aşa a fost timp de 24 de ani, aşa au trecut 24 de ani, şi este la fel, poate chiar mai grav.
Am fost la mai mulţi doctori, a fost consultat, diagnosticat şi tratat, dar problema este la el, o problema genetică se pare.
Mi se pare atât de nedrept să dorim să facem dragoste, să ne iubim atât de mult, să existe o aşa pasiune, dar să nu poţi. De multe ori plâng fără să mă vadă el, deoarece el după fiecare eşec sexual cade într-o depresie din care îşi revine cu greu.
Mi-e greu să exprim în cuvinte tot ce simţim atunci, sau ce simt eu după fiecare eşec, plus că din respect pentru soţul meu nu aş vrea să spun mai mult legat de problema lui.
Eu sunt mereu alături de el, dar alături de mine cine este?
Sunt o familistă convinsă, n-am conceput niciodată să-mi înşel soţul, dar acum mă gândesc cu teamă (şi mă simt extrem de vinovată) dacă există femei care să-şi însele soţul cu cineva, iar atunci când face dragoste cu amantul, să se gândească în acele momente la soţ?
Ce să fac? Îl iubesc atât de mult… Există iubire şi pasiune fără să faci dragoste?
Adela răspunde
Draga mea,
Sigur că există iubire fără să faci dragoste – este ceea ce trăiești tu de atâția ani, după cum spui. Depinde de fiecare persoană ce loc ocupă sexualitatea în viața sa. Există oameni care pot să reziste luni și ani de zile fără sex, și să nu simtă neapărat o lipsă din această cauză. La fel, sunt alții care fără sex nu pot trăi, și sunt în stare de aproape orice pentru a-l obține. Societatea actuală exploatează foarte mult dorința și atracția sexuală, mai ales în scopul de a obține profit – pentru că, așa cum se știe ”sexul vinde”. Iar noi, muritorii de rând, nu avem cum să nu fim influențați de mulțimea de reclame și articole legate de acest subiect. Chiar dacă, în mod normal, nu am fi fost atât de interesați, pentru că toată lumea e obsedată, ajungem și noi să nu ne mai mulțumim cu ce avem. Nu zic că merită să trăiești o viață întreagă fără să știi măcar ce-ai pierdut. Dar nici să faci din aceasta o psihoză nu e OK. Din moment ce tu ai fost alături de soțul tău și l-ai acceptat așa cum este în toți acești ani, cu siguranță că nu faci parte din categoria celor care nu pot trăi fără sex. Însă, dacă vrei totuși să îl ajuți pe soțul tău și să depășiți această problemă, eu vă sfătuiesc să căutați o clinică naturistă și să încercați și un tratament cu plante. Nu aveți nimic de pierdut, iar plantele sunt cele mai non-invazive.