Constantin Frățilă a murit. Ofițerul de presă al lui Dinamo, Ionel Culina, a anunțat pe contul personal de Facebook faptul că fostul mare atacant dinamovist Constantin Frățilă s-a stins din viață. ”Nea Titi” avea 74 de ani.
Trupul neînsufleţit al fostului mare fotbalist dinamovist va fi depus în această după-amiază la capela cimitirului „Andronache” din Capitală.
Înmormântarea va avea loc duminică, 23 octombrie 2016, la ora 12:30, la Cimitirul Parohial Andronache, a anunțat Ioana Frățilă, fiica regretatului dinamovist.
”Ne ducem unul câte unul… Pe Titi (n.r. – Constantin) Frățilă, soția nu-l mai dă la telefon. Nu e semn bun!”, a spus, pe 13 iulie 2016, cel care s-a autointitulat cel mai mare bețiv din istoria clubului Dinamo, Constantin David, fost coleg cu Frățilă la gruparea ”câinilor roșii”.
La aniversarea de anul trecut, Frățilă mărturisea că nu mai poate merge decât cu ajutorul cârjelor.
“Îmi e greu cu picioarele, m-au lăsat genunchii unde am avut fracturi, lovituri. Când am făcut 70 de ani, îmi spuneam că sunt boșorog și uite că am ajuns la 73. Cei de la club nu m-au sunat, m-au uitat, ei fac greu față cu ăștia care sunt acum, ce să zic de cei din trecut, care au jucat pe prima 300 de lei”.
Constantin Frățilă s-a născut pe 1 octombrie 1942.
Prima sa legitimare s-s produs în 1957, când a început să joace la Silvicultura București, iar în 1958 s-a transferat la Sirena București, unde a activat până în 1960.
Constantin Frățilă a murit. A luat patru titluri cu Dinamo
Timp de 10 ani, până în 1970, a evoluat numai la Dinamo, unde a obținut cele mai mari performante ale carierei sale. Cu Dinamo, a cucerit de patru ori campionatul (1961-1962, 1962-1963, 1963-1964, 1964-1965) și de două ori Cupa României (1964, 1968). Între anii 1970-1972 a jucat la FC Argeș, adăugând în palmaresul său încă un titlu. În perioada 1972-1974, a activat în prima divizie cipriotă, la Omonia Nicosia. Reîntors în țară, a evoluat în turul lui 1974-1975 la Chimia Rm. Vâlcea și returul la Sirena București.
Din 1976, Frățilă și-a început munca de antrenor în cadrul Centrului de Copii și Juniori Dinamo și pe banca echipei Dinamo Victoria, pe care în 1982 a promovat-o în Divizia B. Ca jucator, Frățilă a reprezentat tipul omului de gol, impetuos, penetrant, excelent la jocul de cap, șutând redutabil cu ambele picioare.
Constantin Frățilă a murit. A dat 7 goluri la națională
A fost și golgeterul campionatului (1963-1964), cifrele de mai jos spunând totul despre o carieră de excepție:
221 jocuri / 95 goluri în prima divizie
7 jocuri / 7 goluri pentru echipa națională a României
A marcat, în 1967, împotriva naționalei Franței chiar pe ”Parc des Princes”
12 jocuri / 7 goluri în cupele europene
Constantin Frățilă a murit. Pase de gol cu piciorul rupt!
Dintre meciurile cu scântei Dinamo – Steaua, Frătila își amintea cel mai bine de un derby din 1967, atunci când, în urma unei intervenții a portarului Stelei, a suferit o dublă fractură.
”Fiecare derby parca ar fi fost ultimul. Meciurile cu Steaua se jucau la cuțite. Nici nu se punea vorba de meciuri strategice. Eram prieteni cu cei de la Steaua, ieșeam la un spriț după meci, dar în teren eram fiare. Înainte nu jucam cu apărători ca acum. Când te lovea cineva, simțeai cum îți intră cramponul de fier în carne.
Cea mai gravă accidentare am suferit-o în finala Cupei Bucureștiului din 1967. Jucam cu Steaua pe ”Republicii” și la pauză era 2-0 pentru ei. Antrenorul m-a băgat în partea a doua și am intrat în teren nervos. Am dat două goluri repede. Apoi, la o fază am scăpat singur, mi-am facut mingea prea lungă și am șutat în portarul Suciu, dar el a căzut pe piciorul meu și mi-a făcut dublă fractură. Dumitrache a reușit să înscrie din devierea portarului și, în timp ce lumea se bucura de gol, eu am simțit cum osul îmi trosnise ca o surcea și piciorul se mai ținea într-o bucată de carne.
Am stat doi ani pe tușă, pentru că recuperarea mergea greu pe atunci, iar când am intrat parcă nu mai eram eu. Așa se juca fiecare meci Steaua-Dinamo, la limită. Nu contau banii, aceste meciuri erau motivele pentru care ne apucam de fotbal”, rememora Nea Titi într-un interviu pentru Libertatea din 2008.
Citiți și
O fostă glorie de la Dinamo: ”Ruşine imensă! Vai de capul nostru”