Quaresma (32 de ani, Beșiktaș/ Turcia) a jucat 6 meciuri la acest Campionat European și a marcat un gol, cel cu Croația, în prelungiri, care a calificat naționala lui Fernando Santos în sferturile de finală.
Ricardo are o poveste emoționantă. A povestit chiar cel care are tatuate sub ochiul drept două lacrimi – ”câte una pentru fiecare apropiat decedat”. A crescut într-o familie nevoiașă, dar nu s-a plâns, niciodată: ”Mama avea trei servicii pentru a ne pune ceva pe masă. N-am fumat, n-am băut. Dar, pentru că sunt țigan, am avut de suferit enorm”.
55 de meciuri și 8 goluri are Quaresma la echipa națională din 2003 și până la finala de duminică.
”Întotdeauna am știut că mă strigă țigan pentru a mă ofensa. Dar luau plasă, pentru că sunt mândru de treaba asta. Tot timpul spun că nu există rasism, dar simt privirea lor”. L-au ghilotinat fără judecată. ”În lumea fotbalului se spune despre mine că așa și pe dincolo. Am un renume… Niciodată nu am fumat. Nici nu am băut. N-am prizat nimic, n-am experimentat lucruri ciudate. Dar, pentru că sunt băiețaș de cartier și, în plus, țigan”, a spus Quaresma.
Și atacantul francez Andre-Pierre Gignac (30 de ani, 19 selecții, 5 goluri, Tigres/ Mexic) se mândrește cu originile sale de țigan. ”Noi nu gândim prea mult, doar muncim din greu. Așa este un țigan care joacă fotbal. Nu sunt foarte talentat, dar sunt un luptător, un câine care nu renunță niciodată. Urmaresc fiecare balon și sunt gata să-mi dau viața pe teren”, declarat Gignac pentru publicația franceza So Foot.
„Provin dintr-o familie de țigani spanioli, dar am fost adoptat de Manouches (țiganii din Franța). Am crescut cu ei, soția mea e Manouche și fiul meu e la fel. Familia mea trăiește în caravane și lucrează în piață. Când primesc haine i le dau soacrei mele pentru a le vinde în piață. Câteodată ma duc cu ea și stau în spatele tejghelei. Țiganilor le plac petrecerile mari. Fac mâncare cât pentru 100 de persoane, chiar dacă la petrecere sunt doar 30. Mancăm și bem mult, ne jucăm, mergem la vânătoare”, a adaugat francezul.