Curtea Constitutionala a decis: comisia de pe langa Presedintie, care recomanda sefului statului sa aprobe sau nu urmarirea penala a actualilor ori fostilor ministri, este in contradictie cu legea fundamentala a tarii. Constatarea neconstitutionalitatii atrage si desfiintarea comisiei. Se da astfel o grea lovitura cruciadei prezidentiale anticoruptie? Nimic mai fals. Curtea desfiinteaza comisia (structura, de altfel, inexistenta in state de drept autentice), iar nu prerogativa presedintelui de a aproba sau ba urmarirea penala. Lucrurile sunt insa ceva mai complicate. Curtea nu numai ca nu s-a pus de-a curmezisul actiunilor prezidentiale, ci dimpotriva.
E adevarat, in vechea componenta, de acum cateva luni, a comisiei (personaje anoste, numite pe criterii neconvingatoare si obediente politic), aceasta aviza pe banda rulanta propunerile lui Daniel Morar (n-am auzit sa fi conchis vreodata ca dosarele sunt prea subtiri), fiind un soi de filtru, de platosa profesionala prezidentiala. Dar Curtea a declarat neconstitutionala O.U.G. prin care Guvernul stabilise, in pofida unor dispute tehnice, ca in componenta comisiei ar trebui sa fie doar magistrati de inalta tinuta. Exista riscul ca acestia sa refuze avizarea unor cereri insuficient sustinute cu probe de DNA sau suspectate de rafuieli politice.
Acum, presedintele poate aproba imediat, stante pede, urmarirea penala a ministrilor si decide, tot imediat, suspendarea lor. Sigur ca fara vechea procedura, a trecerii prin comisie, presedintele isi asuma in totalitate si raspunderea tararii pe la DNA si a suspendarii unor ministri. Posibili infractori sau, din contra, nevinovati. Ceea ce, daca instantele ar continua sa respinga concluziile Parchetului, l-ar pune pe presedinte in situatii cel putin penibile.