”După un antrenament cu Luceafărul am avut o discutie cu Nelu Numweiller la iesirea de la stadionul 23 August care ma sfatuia sa semnez pentru echipa Dinamo, marturisindu-mi ca era interesata de mine.
Mergand si cugetand la spusele lui spre caminul de la Electroaparataj m-am trezit flancat de doi soldati care m-au invitat frumos sa urc intr-un Aro cu numar de armata, sugerandu-mi adresa: “Mergem la stadionul Steaua unde colonelul Nanciu vrea sa vorbeasca cu tine”.
Ma gandeam ca eram prea tanar sa fiu incorporat fiind in clasa a XII-a, aveam de dat bac-ul si…who the f..k is Nanciu, pana la urma?! Am ajuns la tribuna a doua unde era biroul sefului sectiei de fotbal al clubului Steaua. Urc scarile bat la usa si intru in biroul care era pe partea stanga. Deschid usa si-l vad pe tatal meu in pozitie de drepti.
Nu spunea nimic, doar se uita la mine. Apoi, arunc privirea spre colonelul care mi-a intins o mana recomandandu-se a fi colonelul Nanciu, seful sectiei de fotbal al clubului Steaua. L-am ignorat total deoarece nu intelegeam ce cauta tatal meu venit de la 500 de km la Bucuresti fara sa ma anunte. Privind spre el il aud pe colonel intrebandu-l:
– Tovarsu, Balint, care e salariul dumneavoastra?
– 1.500 de lei, ii raspunde tata.
– Noi ii dam fiului dumneavoastra 2.500 de lei plus prime de joc daca semneaza cu noi si-l facem direct sergent major fara sa faca armata. Acceptati?
Atunci, tata privindu-ma asa cum m-a privit cand s-a despartit de mine si m-a trimis la Bucuresti cu trei ani in urma, i-a raspuns colonelului:
– As vrea sa vorbesc cu baiatul meu intre patru ochi, daca e posibil.
Colonelul ne-a lasat singuri si foarte amabil ne-a trimis afara din birou sa discutam.
Tata:
– Steaua e un club mare, armata inseamna disciplina si educatie, poti sa ajungi aici un mare jucator. Nu putem rata ocazia.
Eu:
– Cum vrei tu, tata. Eu te-am ascultat intotdeauna si mi-a fost bine. Intrăm și semnăm.
Am intrat, am semnat și am rămas 9 ani la Steaua. Tatăl meu a avut dreptate. Steaua m-a educat și mi-a oferit cele mai minunate clipe din viața mea pe care și eu le-am răsplătit cu mult efort și sacrificii. Sper că nu deranjez pe nimeni când strig din răsputeri: Steaua, suntem noi!”