Înotătoarea Ștefania Andreea Dospin (16 ani, CS Știițna Municipal Bacău), specialistă a probei de 50 m spate, e multiplă campioană de junioare. Astă-primăvară a cucerit a fost a treia la Balcaniadă, iar în vară a cucerit titlul naționale. Tânăra sportivă a acordat un interviu neconvențional și a realizat o ședință foto pentru www.zerofotbal.ro.
Îndrăgostită iremediabil de înot, ”încă dinainte de a ști că e un sport serios și nu doar o bălăceală”, sportiva spune că și azi ”să înot, să stau în apă, să fac acele mișcări fermecătoare, mi se par lucruri uimitoare”. Ștefania și piscina a fost chiar dragoste la prima vedere: ”Prima dată când am pășit în Bazinul Olimpic de la Bacău a fost cu bunica mea, care mergea la secția de votare! Când m-am îndepărtat de ea, să văd piscina mai de aproape, cu tribunele ei și tot, am rămas blocată și primul lucru pe care mi l-am zis a fost: “Trebuie s-o conving pe mama să mă lase aici”. Și a convins-o!
Aur la Internaționalele României de la București, Ștefania spune că ”toate medaliile mele sunt importante. Fiecare are povestea ei, cursa ei, timpul ei dar niciuna nu se compară cu bronzul de la Balcaniada de juniori. A fost un nivel ridicat și mi-am dorit-o atât de mult, încât și fără pregătirea necesară, m-am ambiționat, am tras, iar când am terminat cursa și am văzut timpul pe tabelă, încercam să îmi dau seama dacă e în dreptul numelui meu, să nu fie o greșeală!”.
”Trebuie să fiu cea mai bună în tot ce fac”
”Trebuie să fiu cea mai bună în absolut orice fac, și când sunt în apă, și pe uscat, la școala, acasă. Mereu am avut obsesia ca orice fac să îmi perfect, deși sunt conștientă că nu există perfecțiune. Trag să ajung cineva!”, spune, curajos, ”spatista” antrenată de Silviu Șalgău. ”Colaborarea cu antrenorul e totul! Atâta timp cât mă montează psihic, eu îi mut și munții din loc și fără a fi într-o stare fizică bună”.
Cu GSP-ul prin București
Ștefania s-a mutat de la Bacău la București, ”Prima dată când am ieșit din metrou, m-am panicat. Erau clădiri peste clădiri, oameni colorați. Eram speriată să nu mă pierd, chiar începusem să folosesc GPS-ul”.
”Vreau să înot în mare o oră încontinuu”
Actuala înotătoarea mărturisește că a jucat și handbal, ca portar, și că era bună și la cross. Evident, adoră marea și valurile ei, ”starea aia că ești liberă… Doamne! Regretul meu e că n-am ajuns încă la un concurs în mare unde să pot să înot o oră încontinuu”.
”Vreau și eu puterea ei de a lupta”
A făcut cursuri de dans, ”pe la 9 ani”, pian, chitară și pictură: ”Cel mai pricepută eram la desenat, aveam o imaginație bogată și tot ce visam, tot ce-mi trecea prin cap îi dădeam viață pe o coală de hârtie”.
Missy Franklin și ”Lady D”
Sportivele ei preferate sunt Missy Franklin, multipla campioană mondială și olimpică la probele de spate, și Diana Mocanu, recordmena noastră la aproape toate procedeele și una dintre cele medaliate cu aur la Olimpiadă. ”E modelul meu. Am auzit că atât de mult își dorea performanța, încât se tundea scurt, ca să nu răcească, iar vara purta căciulă! Știu că iubea mult înotul…nici nu mai vedea viața în afara lui. Așa sunt și eu. Asta îmi doresc și eu…să am puterea ei de a lupta”.
”Ziua pe care o așteptam cu nerăbdare era miercurea. Și acum îmi amintesc cum la Bacău, când se termina weekend-ul, de luni dimineața începeam să număr antrenamentele până aveam miercuri dupămiaza liberă. Atunci era era ziua de relaxare…ca între fete. Eu și colega mea Bianca Ivacson, cea mai bună prietena a mea, știam perfect ora și locul unde ne întâlneam la mall, la shopping”;
”Superstiții am avut de mică, legate de costumele de antrenament. Când aveam cele mai grele antrenamente, veneam cu un costum rupt, pe care îl port până și acum. Mereu când îl purtam făceam ravagii la antrenament”.