‘La 6.000 de metri altitudine simti ca-ti plesneste inima’

Daca romanul obisnuit leneveste in concediu pe tarmurile marilor europene sau in poala muntilor nostri, bucuresteanul Marian Sterian (41 de ani) a ales sa-si petreaca vacanta tocmai in inima Asiei, mai exact in Kirgizstan. Subjugat de microbul muntelui, Marian a urcat varful Razdelnaia (6.200 de metri altitudine) fara tub de oxigen. Curata nebunie pentru omul de rand, doar pasiune impinsa la extrem pentru Sterian.

‘Am ajuns in Bichkek, capitala Kirgizstanului, cu avionul, via Istanbul. De aici am zburat la Osh, orasul din care am inceput ascensiunea in muntii Pamirului. In schimbul a 180 de euro, am tocmit un ghid care ne-a condus cu o rabla de masina pana la 3.200 de metri altitudine. Mergeam pe Drumul Matasii si inca nu ma dumirisem ca striveam sub bocanci secole intregi de istorie’, isi incepe povestea Marian, ofiter DPIR (Detasamentul de Politie pentru Interventie Rapida).

‘Ce-a urmat e de domeniul fantasticului. Drept caraus, aveam un copil. Ducea pe cal 50 de kilograme, bagajele noastre, si manca ? saracul – doar paine la popasuri. Asa am ajuns pana la 4.200 de metri altitudine. De aici, am luat-o la picior’, continua Marian Sterian.

Manca batoane energizante si bea cinci litri de apa pe zi

‘Am urcat fara tub de oxigen si fiecare metru parea un cosmar. Crevasele si culoarele de avalansa pandeau la tot pasul. Aerul rarefiat era principalul inamic. Am ajuns, cu chiu, cu vai, pe varful Razdelnaia unde, la 6.000 de metri altitudine, simti ca-ti plesneste inima. Nu puteam sa mananc decat o frantura de baton energizant si beam cate cinci litri de apa pe zi. Topeam zapada pe primus (n.r. ochi de aragaz dispus cu butelie mica) si ii adaugam o pastila de cloramina pentru a o purifica. Regret ca n-am ajuns si pe varful Lenin (7.100 de metri), dar cu muntele nu-i bine sa te joci daca vremea e nefavorabila’, avertizeaza Marian.

„M-am incalzit cu balegar de iac si cu vodca”

Kirgizstanul, o regiune muntoasa arida si saraca, e stapanit de un popor aspru, nomad pana nu de mult, a carui principala preocupare e cresterea animalelor. Sosirea alpinistilor din toate colturile lumii e un prilej de bucurie pentru kirghizi. 

‘Un salariu bun in Kirgizstan nu depaseste 200 de dolari. Viata e grea si se traieste de pe o zi pe alta. Un porter (n.r. caraus) castiga un euro pentru un kilogram de bagaj transportat pe cal. Mi s-a parut uluitor cum isi prepara oamenii astia mancarea la altitudini de peste 3.000 de metri, unde, practic, nu creste nici un copac’, rememoreaza Marian Sterian aventura traita in Pamir.

Hotel instalat intr-un cort!

‘Fac focul in sobe rudimentare, instalate in iurte, adica niste corturi mai mari. Folosesc drept combustibil balegarul de iac pe care il strang cu grija, din timp. Am ramas uluit cand am vazut protapita pe o foaie de cort inscriptia „Hotel”. Dar chiar asa era. Plateai cinci euro pe noapte ca sa stai acolo. Macar era cald. M-am incalzit cu balegar de iac si cu vodca’, se amuza Marian.

‘Kirghizii sunt musulmani, oameni primitori, mereu cu zambetul pe buze. Sunt gospodari. Au reusit sa instaleze la 4.000 de metri altitudine cabine de dus, incalzite tot cu balegar. Au si cafe-bar, unde se consuma, bere, vodca si ceai’, incheie Marian Sterian.

Urmărește-ne pe Google News