Un fost jucător al lui Dinamo Bucureşti, Adrian Ionescu (59 de ani), actualmente ajuns tehnician la o echipă mică din judeţul Prahova, Unirea Brebu, a trăit o poveste incredibilă. Totul s-a petrecut în anul 1971, la un meci de fotbal dintre Jiul Petroşani, echipă la care Dinamo îl împrumutase, şi ASA Tg. Mureş, joc contând pentru campionatul naţional de tineret rezerve.
«În fiecare sertar era câte un cadavru»
Portarul Ionescu s-a accidentat grav în meciul mai sus-amintit, în urma unui contact violent cu ardeleanul Dondoş, în minutul 20. “Am plecat pe o centrare şi el a intrat în mine. M-a trimis direct cu capul în bară, moment în care am leşinat”, rememorează Ionescu. Pentru că nu şi-a revenit, el a fost dus de la stadion la spitalul din Petroşani, unde medicii, în absenţa semnelor vitale, i-au constatat decesul. Vestea s-a răspândit repede. La radio, regretatul Sebastian Domozină anunţase decesul portarului de 22 de ani. Dar o minune s-a petrecut la morga spitalului, când Adrian Ionescu şi-a revenit complet, dar fără să aibă cunoştinţă despre locul în care se află. “M-am trezit pe o masă, într-o încăpere întunecoasă, întins pe spate. Eram îmbrăcat în echipamentul de joc. După câteva minute de derută, m-am dat jos de pe masă şi m-am dus la oglindă, unde am început să mă trag de perciuni, să văd dacă nu cumva visez. Apoi, am început să caut prin camera în care m-am trezit, să văd unde sunt. La început am crezut că mă aflu la închisoare, mai ales că uşa de la intrare era încuiată şi avea gratii. Mă gândeam ce am făcut de m-au închis, pentru că eu nu-mi aminteam nimic din ziua aceea. Am observat nişte sertare uriaşe şi m-am apucat să le deschid. În fiecare zăcea câte un om mort. M-am îngrozit. Dar, la un moment dat, a trecut o femeie pe lângă camera unde eram închis şi am strigat- o. Aceasta a ţipat ca din gură de şarpe «aînviat mortu!». În acel moment am înţeles că eram la morgă, dar eu tot nu-mi aminteam nimic”.
A avut noroc cu medicul legist
Procedura în ceea ce priveşte stabilirea decesului unui om spune că acestuia trebuie să i se facă autopsia pentru a afla cauza morţii. În acea seară, medicul legist avea un eveniment fericit în familie, astfel că a lăsat pentru a doua zi realizarea autopsiei. “Dacă medicul nu ar fi plecat acasă atunci, astăzi nu aş mai fi în viaţă”, ne-a mai spus Ionescu. După cele petrecute, medicii i-au spus că în tot acest timp creierul său a continuat să funcţioneze, ceea ce a făcut ca până la urmă să se trezească
Deconspirat de Nicolae Rainea
Accidentul suferit de Adrian Ionescu nu i-a mai permis să-şi continue cariera promiţătoare de fotbalist. Oficialii Federaţiei Române de Fotbal i-au trasat o dungă roşie pe carnetul de legitimare, pentru a nu fi folosit în viitor. Cum pasiunea pentru sportul-rege era foarte mare, Adrian a continuat să joace fotbal sub nume false. “Jucam pe la diferite echipe, unde nu stăteam decât maximum un an, pentru a nu fi prins. Dar la Oltchim Râmnicu Vâlcea m-a descoperit fostul arbitru internaţional Nicolae Rainea, iar din acel moment am renunţat la cariera de fotbalist”, spune actualul antrenor de la Unirea Brebu, echipă de Liga A Prahova.
Vrăbioru şi Hâldan n-au avut şansa lui
Istoria recentă a fotbalului românesc consemnează două episoade în care au murit fotbalişti pe teren. Pe 24 iulie 1999, în minutul 68 al meciului Rapid Bucureşti – Astra Ploieşti, Ştefan Vrăbioru (23 de ani), jucătorul oaspeţilor, a suferit o hemoragie internă, care i-a provocat moartea în drum spre spital. În urina lui Vrăbioru a fost depistată metandienonă, un steroid anabolizant aflat pe lista substanţelor interzise. Un an mai târziu, pe 8 octombrie 2000, în timpul reprizei a doua a partidei amicale Şantierul Naval Olteniţa – Dinamo, Cătălin Hâldan (24 de ani), căpitanul “câinilor”, a suferit un accident vascular cerebral, decesul fiind constatat de medicii de la spitalul din Olteniţa.