Am dormit cu sinistratii

In ziarul de duminica, va relatam cum le-am dus ajutoare sinistratilor din satul sucevean Nisipitu (vezi facsimil). Drumul de acces spre sat era distrus, inca din comuna Brodina, afectata si ea de viitura venita pe raul Suceava. Va prezentam azi dificultatile intampinate pana am reusit sa distribuim ajutoarele si, poate cel mai deosebit moment, noaptea petrecuta in casa unor sinistrati.

Nu ne-am inchipuit cat de greu avea sa ne fie sa ajungem cu un microbuz plin cu ajutoare la locuitorii din Nisipitu, un sat spre care drumurile de acces au fost distruse de raul Suceava.

Am pornit catre sinistrati cu peste 500 de sticle cu apa, conserve, mezeluri, paine, dulciuri si alimente de baza puse la dispozitie de Carrefour si Fan Courier. Pentru transport am apelat la autoritatile locale, in speta la primarul din Radauti, Aurel Olarean. ‘E posibil, daca apa e mica, sa pornim direct pe cursul raului, contra curentului’, ne-a zis primarul.

Ne-am apucat, asadar, sa descarcam produsele si sa le asiguram in bena camionului, doar ca intre timp s-a lasat intunericul. ‘In toata zona nu e curent electric. Nu le putem distribui la noapte. Ducem noi ajutoarele si voi le impartiti maine de dimineata’, ne-a asigurat primarul. Camionul ne-a fost pus la dispozitie de proprietarul lui, care s-a oferit sa-l conduca chiar el, impresionat de drama oamenilor ramasi fara agoniseala de-o viata.

Si-au pus antene digitale pe corturi

Sinistratii din localitatea Baranca, judetul Botosani, ale caror case u fost distruse de ape, si-au montat antene digitale pe corturile care le-au fost puse la dispozitie de autoritati, pentru receptia prin satelit a programelor tv. Oamenii spun ca vor sa fie la curent cu ce se intampla in tara

Noaptea, nu inchizi ochii o jumatate de ora

Cum noaptea ne-a prins in Brodina, am decis sa ramanem aici, in casa unuia dintre sinistrati. ‘Ne cerem scuze de conditiile acestea. Noi am avut doua locuinte si uite ce ne-a mai ramas. Am dormit in podul casei, de frica unei noi viituri, insa acum ne-am amenajat o camera’, ne-a zis Gabi Stolerciuc, gazda noastra. In camaruta de 3 metri pe 4, totul e inghesuit, iar peretii si podeaua jilave emana un miros greu de descris. Cu cat ne apropiem de miezul noptii, cu atat temperatura scade mai mult. Frigul, amestecat cu umezeala, nu ne-a lasat sa inchidem ochii in episoade mai lungi de o jumatate de ora. In timp ce familia Stolerciuc se inghesuise intr-un pat, umed si el, reporterii Libertatii au incercat sa adoarma pe un fotoliu pliabil si pe jos. A fost o noapte memorabila, o dovada a modului in care oamenii se adapteaza la orice situatie, oricat de tragica ar fi, alinati doar de gandul ca ziua de maine ar putea fi totusi mai buna.

Drumul spre sat

Pe aici, camionul a infruntat raul, noaptea. A doua zi, am plecat pe jos, opt kilometri, pentru a imparti ajutoarele in satul Nisipitu

Urmărește-ne pe Google News