Și-a șters mâinile de șorțul de lucru și ne-a invitat degrabă în casă. „Apăi, dacă tot ați venit și câinii v-au lăsat să intrați, haideți la masă!”, zice tanti Lenuța și râde cu toată fața.
de Eduard Apostol
Cu tot respectul pentru mamaia mea, dar Tanti Lenuța din Chinteni este cea mai haioasă bunică! Nu știu dacă din România, dar de pe internet sigur e. Umorul ei autentic ardelenesc a devenit viral. Mii de fani o urmăresc pe doamna Elena Moldovan, 71 de ani, – tanti Lenuța din Chinteni după numele de scenă -, în spațiul virtual sau la TV. A devenit cunoscută prin show-ul difuzat de Look TV, „Băbuțele din Chinteni”, după care internauții au savurat cu nesaț filmulețele în care joacă alături de comediantul Mircea Bravo.
La câmp, spre seară, să pună fasole
„Vrei să vii să mă ajuți să pun fasole sau de ce dai așa din mâini?”, s-a auzit din depărtare o vocea femeii ce robotește pe ogor. Este vremea acestor culturi, iar lui tanti Lenuța îi place să mănânce din propria grădină și să bea apă de izvor.
„Cum ați dat de mine, de unde veniți? Da ce căutați voi tocmai de la București în Chinteni? Cred că v-am auzit din depărtare cum întrebați de casa mea. Acum, dacă tot ați venit și câinii v-au lăsat să intrați în ocol la mine, hai la masă. Ce mâncați, ce beți, ce sunteți așa timizi?”.
Dialogul cu tanti Lenuța e un balsam după o zi obositoare de luni. Graiul ei dulce parcă te mângâie pe suflet. Și apa-și face efectul. Și ai regreta multe zile dacă n-ai gusta din urdoaică, plăcinta cu brânză sărată, pe care ai refuzat-o din politețe o dată, dar pe care a doua oară n-o mai ratezi. Urmează niște sarmale de-ți zice stomacul bogdaproste.
„Au venit oameni și din Anglia să mă vadă. Și-un soldat din nordul țării, decorat în Afganistan. Hai, nu vă mai jenați, amu că m-ați scos de la treabă”, insistă bunicuța. Se vede că de-acum e obișnuită cu oaspeții. Dispare pentru câteva clipe ca să se gătească. Își schimbă broboada de la câmp cu una bună și locul șorțului de lucru îl ia unul curat, apretat.
De-amu, să vorbim.
„Fă curat în curtea ta, apoi în țară”
Este un deliciu s-o asculți, cu toate că e necăjită că soțul se simte rău după două vechi operații. A preluat conducerea casei, ea duce greul. Băiatul e cu familia la Cluj, la 20 de kilometri distanță. Vorbim de toate, chiar simți că vorbești cu o bunică universală, îi poți spune orice!
„Mă oameni, că sunteți de la București. De ce țineți, mă, mizerie? Că am fost acolo în față la Parlament și ne-am cazat la un hotel. Mă foiam că n-aveam somn, fiind în casă străină, și vedeam de sus niște gunoaie, sticle, șobolani… Dacă-n curte nu fac curat o țâră, Doamne Dumnezeule, cum să faci curat în țară?!”, se revoltă bunicuța.
Vorbim despre poluare, despre trafic, de apartamente, de copii. O femeie din sat îi aduce roșii abia culese, „neinjectate”, motiv de sfadă, pentru că noul musafir ține morțiș să-i ofere legumele în dar. Cele două vorbesc de treburile zilnice, de agricultură.
Pereții camerei de oaspeți sunt tapetați cu fotografii cu cei dragi și icoane. „Ce-i copile, nu te mai doare capul? No bine, e apă de izvor, de sub casă, nu d-aia cu clor de la oraș. Ai grijă, să nu-ți gați viața repede! Eu aici m-am născut, bine, pe cealaltă parte, de lângă deal, iar de la doi ani sunt în casa asta. Avem apartament și la Cluj, dar orașul mă sufocă”, se confesează bătrâna.
Broderiile de suflet și atenție la fustă, doamnă!
A ajuns vedetă pe internet, nu poate să sufere mediul online. N-are deloc în casă, nici pe telefonul negru, mobil. „Doamne ferește, nu mă uit. Eu am de lucru afară, am și mașină, un hobby, fac broderii. Am fost la serviciu, dar am continuat și broderia, făceam baticuri în toate comunele, costume populare. Eu trebuie să văd de casă și sunt fericită. Mă sună lumea: «Tulai, tu, în câte filme ești!». Dar să fie sănătoși, n-am vreme să mă uit. Mai trag un ochi la filmele astea turcești, cu actori faini, frumoși ori la muzică populară. La știri, nu! Când aud… Tulai, ce le-aș spune… Mai văd și pe doamna prima a țării, la vârsta ei, cu rochii mai sus de genunchi. Așa-s toate la emisiuni. Dă-o încolo de treabă, trebuie să li se vadă tătă … Clujul?! Picioarele ți le arăți la bărbat, la mare, la vreun eveniment”.
„Cu cine votez? Cu ștampila”
Când aude de politică, ochii ei calzi, albaștri se încruntă și se aprinde la față mai ceva ca într-o zi de vară la săpat.
„Mă întreabă unul, altul, cu cine votez. Cu ștampila! Păi ce votezi cu politicianul cela, l-ai prins de mână? Nu, votezi cu ștampila”, spune bunica, aranjând fața de masă cu motive populare din Ardeal.
Își dă ochii peste cap când aude ce preț au legumele și fructele prin București.
Din fotografii zâmbesc fețe senine de copii, de tineri, de rude, de prieteni, de fani, de sfinți. Zâmbește și trecutul ei din poze alb-negru, tot cu broboada pe cap, cu privirea albastră și rochii până spre glezne. Vine din altă lume, dar o radiografiază foarte bine pe asta.
„Să steie aici și să puie osul”
Așa a zis bunica! Mesajul lui tanti Lenuța pentru copiii și tineretul țării: o vorbă caldă și de bun-simț pentru națiunea care trebuie să-și încarce bateria în natură și la oamenii care i-au ocrotit pașii.
– Tanti Lenuța, ce mesaj ați avea pentru copiii României?
– Păi ce să le spui la copii? Să-nvețe să-și asculte părinții, cu sfaturile pe care le primesc, și să nu se ducă din țară când ajung mari. Să steie aici și să puie osul!
– Le-ați recomanda să vină mai des la bunici, să mai închidă netul?
– Auzi, nu că să viziteze bunicii… Să facă bine să-i ocrotească. Nu să nu-i mai suporte și să-i ducă acolo unde-i duc, la ultimul ceas. Când erau mici, copchii, nouă nu ne era greu?! Și trebuia mers la sapă, la arat, la semănat, strâns de pe hotar, cu copilul sub subțioară și nu l-o țipat nimenea. Bătrânu are altă judecată.
– Și copilul are.
– Amu, dragă, cu tăte telefoanele astea și cu internet, tătă ziua doar acolo.
„N-am net și dorm pe pernă liniștită”
– Așa ați devenit faimoasă.
– Da, am devenit, bine, totul are o limită. Io n-am net, facebook și dorm pe pernă liniștită. Nu-mi trebuie rețetă de pe internet. M-am uitat la una, odată, am făcut-o, dar să te uiți tătă ziua, tătă ziua, ce mai apare.
– Te înhață și nu te mai lasă, ăsta e adevărul.
– Și nu te uiți în oglindă și nu vezi că nu-i bine? Că te afectează la cap. Mai ieșiți într-o curte, nu mai stați între betoane. Nici ăla nu-i trai. Nu zic că nu-i frumos să stai la oraș, să ai casă în Cluj, în București. Dar dacă ai bunici și-o țâră de sursă, un petic de pământ, du-te și fă-ți o cabană. Și încarcă-ți bateria și judecă mai bine! (oftează) Foarte slabă judecată are tineretul de amu. Te repede: “Da, că și știi!”. Ei, și noi am trăit pe pământul ăsta, și noi vedem lumea cum mere. Doar că atunci când am gătat școala, ne-au pus sapa-n mână și ne-am dus la sapă. Cot la cot cu părinții. Și-am venit acasă, ne-am spălat, am mâncat și ne-am culcat. Și-aveam bătrânii, bunicii, care erau cu noi. Și ne povesteau, ne dădeau un sfat. La noi în sat nu mai e un bătrân să-ți deie un sfat.
– Și e de rău?
– Venea unul de la celălalt: “Mă, uite ce vreau să fac”, “Mă, nu-i bine, stai să vezi cum ar fi”. Și-și dădeau sfaturi. Amu, nu, poarta închisă, “cum știu eu, așa e bine, nu mă interesează, cum știu eu, așa fac. Nu-mi pasă”. Dar trebuie să îngădui, că dacă nu îngădui, nu vezi că lumea nu mere bine?! No, mere ca trenu când deraiază după șine! După părerea mea, asta-i.
Mie-mi place să zbor cu avionul, am fost și la București, și la mare, și la Bruxelles, peste tot. Vedeam și-n Capitală tramvaie cu un singur om în ele, toată lumea a ajuns cu mașina de te sufocă. Dar vin frântă din excursii
tanti Lenuța din Chinteni
Înainte de plecare, ne pune să-i promitem ceva. Vrea să-i trimitem ziarul, când va apărea materialul despre ea, prin poștă. Tanti Lenuța, bunica care a devenit celebră pe Internet, rămâne totuși fidelă cuvântului scris.
Viralul „Așa a zis bunica!”, pe scurt
Filmulețul „Așa a zis bunica! ” îi pune față în față pe un tânăr și pe bunica lui. Bărbatul vrea să meargă la Paris cu iubita lui, în perioada alegerilor europarlamentare, dar nu are bani. Așa că își vizitează bunica, pe care o roagă să-i finanțeze vacanța programată în perioada 24-27 mai.
„Pai cum să mergi atunci, mă, bolândule, în 26 îs alegerile”, îi răspunde aceasta.
Nepotul încearcă să o înduplece spunându-i că el nu e cu politica, cu alegerile și că oricum „un om în plus sau în minus nu contează”.
Replica bunicii este una pe măsură: „Da, nu ești cu alegerile? Îți dau bani, da nu mergi la Paris, că mergi la Căciulata. (…) Dacă nu ești cu alegerile, aleg eu pentru tine. Ce ți-e Căciulata, ce ți-e Paris? (…) No, stai să-ți zic, că-l luați și pe Sandu cu voi la Căciulata. (…) Nu tu ai zis? Un om în plus ori în minus nu contează! (….).
Citește și: