„Ştii teoria formelor fără fond a lui Titu Maiorescu? Teoria formelor fără fond spune că am împrumutat numai lustrul din afară, căci instituţiile nu doar că nu aduc vreun folos, dar sunt chiar stricăciuni”
Mădălina Raicu, orfana care a dat statul în judecată și a câștigat în primă instanță
- Serialul despre destinul copiilor abandonați de părinți și aflați în grija statului a ajuns la episodul cu numărul 5.
- Unul dintre aceștia, Mădălina Raicu, a avut curajul să se judece cu autoritățile, pentru că au vrut să-i retragă dreptul de a fi plasată la o familie.
- Părăsită de mamă şi orfană de tată, Mădălina a fost premiantă la şcoală şi a absolvit clasa a XII-a cu media 9,90.
- Putea studia la o facultate din străinătate, dar DGASPC i-a spus că, dacă pleacă, îşi pierde drepturile şi tot sprijinul financiar al statului.
- După ce a fost admisă la o facultate din Timişoara, statul a vrut să-i retragă plasamentul la asistentul maternal, considerând că 600 de lei pe lună, în loc de 2.400 de lei, i-ar fi suficienţi femeii care o creștea.
- Premiată la concursurile pentru drepturile copilului, Mădălina a trimis o petiţie autorităţilor, prin care le cere ca tinerii din sistemul de protecţie să fie respectaţi.
- Au respins petiția și atunci Mădălina a dat statul în judecată.
- În primă instanță, tribunalul a confirmat că fata poate rămâne în familia asistentului maternal, iar DGASPC Caraş-Severin a făcut recurs.
Când a învăţat să vorbească, Mădălina n-a spus ani buni „mama”. N-a avut cui. Mama ei a părăsit-o pe Mădălina Raicu când avea 2 ani. A fost crescută de tată şi, după ce el a murit, a rămas în grija bunicii.
Când femeia s-a îmbolnăvit de cancer, Mădălina a avut grijă de ea şi de casă, deşi era doar un copil de clasa a III-a.
Impresionată de soarta ei, învăţătoarea a luat-o la ea acasă, asta după ce nici bunica n-a mai fost.
Dar învăţătoarea s-a pensionat şi n-a mai avut cu ce s-o crească, iar fetiţa a ajuns în apartamentul de tip familial al unui ONG. Aici avea grijă de copii mai mici, spăla şi făcea de mâncare, în timp ce trebuia să se pregătească pentru examenul de capacitate.
Şi-a cumpărat hainele de banchet din bursă
Pentru că învăţa foarte bine, a reuşit să obţină o bursă şcolară de excelenţă. Din banii aceştia şi-a cumpărat, singură, rochia şi pantofii cu care a fost la banchetul de la finalul clasei a VIII-a. Voia să fie aidoma celorlalţi copii, nu o Cenuşăreasă.
„Dar eu aveam reguli stricte, pe care trebuia să le respect. Aşa că persoanele de la organizaţie au venit şi m-au luat de la petrecere mai devreme, înainte de tort. Am fost prima care a plecat de la banchet”, spune Mădălina.
Statul este cel mai sever şi mai nepriceput părinte, spune ea. Și spun toate studiile care recomandă ca orfanii să meargă în sistemul de familii maternale și nu la centre specializate.
Cu o lună înainte de examenul de capacitate, Mădălina a clacat şi a înghiţit un pumn de pastile. Au dus-o la spital şi şi-a revenit.
Apoi, a reintrat imediat în inerţia ambițioasă a vieţii ei, s-a închis între cărţi şi a luat media 9,37 la examen. Pentru ea, însă, nu era de ajuns.
Ține legătura cu mama, dar nu așteaptă nimic de la ea!
A căutat-o atunci din nou pe mama ei şi i-a cerut ajutorul. „Mi-a spus că ea, la 15 ani, nu mai avea nevoie de ajutorul părinţilor. «Da, pentru că la 15 ani tu aveai deja primul copil. Asta e diferenţa dintre noi!», i-am răspuns”.
Atunci a fost ultima mână pe care i-a întins-o mamei, în speranța reconcilierii. Deși viața e lungă și gândurile ferme de azi ale tinerei se pot îmblânzi.
Azi, Mădălina ţine legătura cu mama ei, dar nu mai aşteaptă nimic de la ea. Are trei fraţi buni, toţi mai mari, care sunt deja la casele lor, dar şi un frate mai mic, vitreg, despre care ştie că este la o casă de copii din Italia.
„Doamna Icoana m-a învățat să fiu un om tare”
„Cred că fiecare om din viaţa mea a venit la momentul potrivit”, spune Mădălina.
„Şi fiecare m-a învăţat ceva anume. Buni, care a fost bucătăreasă de profesie, m-a învăţat lucrurile minimale: bunul-simţ şi buna-creştere. Cei 7 ani de acasă. Apoi, doamna învăţătoare m-a şlefuit puţin: m-a învăţat cum să mă îmbrac, să asortez culorile şi să mănânc cu furculiţa. M-a învăţat să fiu o domnişoară. Până şi cei de la organizaţie m-au învăţat ceva: cum să fac treburi casnice şi să le fiu utilă celorlalţi. Dar doamna Icoana m-a învăţat să fiu un om tare, în adevăratul sens al cuvântului. M-a învăţat cum să am încredere în oameni. Şi mi se pare că eu, cu ea, am renăscut, m-am redescoperit”.
După examenul de capacitate, fata le-a cerut celor de la DGASPC să-i schimbe măsura de plasament şi să o mute din apartamentul ONG-ului.
Iar în decembrie 2014 a ajuns în casa Icoanei Brumariu, asistent maternal.
„A fost cel mai bun moment al vieţii mele”, crede Mădălina. „Am ajuns acasă. Ştiţi cât de greu e să nu simţi niciodată că eşti acasă?”.
„Mama Icoana”, cum îi spune ea, i-a vindecat sufletul. „Am vorbit mult, am ascultat-o mult, am plâns împreună ore în şir”, spune Icoana Brumariu.
N-a putut alege facultatea din străinătate, pentru că-şi pierdea drepturile
Anul trecut, Mădălina a absolvit clasa a XII-a cu media 9,90.
Iar la examenul de bacalaureat a obţinut media generală 9,41, fiind admisă la Facultatea de Management în Producţie şi Transporturi din cadrul Universităţii Politehnice Timişoara.
Cumva, n-a avut de ales. „Aş fi putut să merg la o facultate din Danemarca sau din Olanda, unde era gratuit, dar cei de la Protecţia Copilului mi-au spus că, dacă plec în străinătate, îmi pierd toate drepturile financiare”.
Adică își pierdea cei 600 de lei lunari, rămânea fără nici un ban. Căci, în UE, învățământul e gratuit, sau aproape gratuit în unele țări, dar cazarea studenților nu e gratuită.
Aşa că a fost forțată să stea aici, în țară. Deşi ei la Drept i-ar fi plăcut să meargă, să devină avocat şi să se bată pentru alţii în instanţă, dar la Drept nu se intră uşor, iar ea nu şi-ar fi permis să rateze admiterea. Pentru că, din nou, şi-ar fi pierdut toate drepturile de copil al statului.
Ce spune legea
Copiii statului beneficiază şi după 18 ani de protecţie specială, doar dacă „îşi continuă studiile, o singură dată, în fiecare formă de învăţământ de zi, fără a se depăşi vârsta de 26 de ani”.
În octombrie 2017, când a devenit majoră, Mădălina a depus o cerere la DGASPC Caraş-Severin, solicitând să rămână la asistentul maternal pe toată durata continuării studiilor şcolare. Prin Sentinţa civilă nr. 1955/14.12.2017, Tribunalul Caraş-Severin a admis solicitarea.
În iulie 2018, după ce s-a înscris la facultate, fata le-a cerut voie celor de la DGASPC să lucreze în Timişoara pe timpul verii, consultant în vânzări. Le-a spus că în fiecare weekend se va întoarce acasă, în Reşiţa.
Putea să nu anunţe pe nimeni, dar „am zis că trebuie să fim corecţi, ca să dormim liniştiţi cu capul pe pernă”, spune asistentul maternal. Însă liniştea lor chiar atunci s-a dus.
Decizia celor de la Caraș-Severin
Cei de la DGASPC Caraş-Severin i-au anunţat că „tinerii din sistemul de protecţie nu mai beneficiază, după 18 ani, de ocrotire la un asistent maternal, chiar dacă îşi continuă studiile”, iar Mădălina poate rămâne în grija soţilor Brumariu doar în plasament simplu, cu 600 de lei pe lună, în loc de cât primea asistentul maternal, 2.400 de lei.
„Te ţin oricum”, i-a spus mama Icoana fetei. „Te ţin şi fără să-mi dea salariu, te ţin şi fără alocaţia lor de plasament”.
Dar Mădălina nu mai e de mult timp copilul pe care statul poate să-l disciplineze spunându-i „pentru că aşa vreau eu!”. În teancul de diplome obţinute în anii de şcoală sunt şi multe premii pe care ea le-a câştigat la concursurile pentru drepturile copilului. De două ori locul I şi de două ori locul II la etapele naţionale!
„Gândiţi-vă la copiii dumneavoastră!”
„N-au dreptul să facă asta!”, i-a spus Mădălina mamei Icoana şi s-a apucat să scrie o petiţie pe care a trimis-o Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC).
A inserat în ea texte de lege şi şi-a spus toată povestea:
„Vă rog să analizați toate aspectele precizate mai sus și să ne acordați în continuare măsura de plasament special în familie, deoarece fiecare copil din sistem a suferit repetate abandonuri și merită șansa de a rămâne în familiile asistenților maternali față de care au format o strânsă relație de atașament, iar un alt abandon, chiar și la această vârstă, ar provoca un dezechilibru emoțional.
Gândiţi-vă la copiii dumneavoastră! Gândiţi-vă la toţi tinerii care acum se simt copiii cuiva (nu contează numele, contează că sunt persoanele care ne iubesc și care ne-au dat puterea de a merge mai departe atunci când ne-a fost foarte greu) şi care, dacă se aplică procedura, se vor simţi copiii nimănui…”, le explica Mădălina celor de la ANPDC.
„Mi-au răspuns după două luni. Un răspuns ambiguu. Am simţit atunci că toată lumea care trebuie să-mi apere drepturile îşi bate joc de mine”, mărturiseşte fata.
DGASPC a pierdut, dar a făcut recurs
La 10 octombrie 2018, DGASPC Caraş-Severin a cerut instanţei să aprobe schimbarea măsurii de protecţie în cazul Mădălinei, din plasament la asistent maternal în plasament simplu.
Tribunalul Caraş-Severin a respins cererea, invocând autoritatea de lucru judecat: cu un an în urmă, instanţa hotărâse că fata rămâne la asistentul maternal, iar între timp nimic din cele prevăzute în textul legii nu se modificase în starea de fapt.
DGASPC Caraş-Severin a atacat decizia, iar dosarul e acum pe rolul Curţii de Apel Timişoara.
„Te ţin şi fără nici un ban de la stat”, i-a spus Mădălinei mama Icoana, când statul-părinte a anunţat-o că vrea să-i schimbe iar viaţa. „Dar nu au dreptul să facă asta, legea nu le dă voie”, îmi spune Mădălina.
„Calculul celor de la DGASPC e simplu: vor să ne treacă pe apartamente, ca să elibereze asistenţii maternali şi să le plaseze copii mici. Dar noi nu suntem nişte obiecte, suntem oameni. Iar pentru un copil care a fost abandonat, asistentul maternal e un colac de salvare. E a doua şansă la o familie, la a crede în oameni. Să iei de la asistentul maternal pe cineva care are nevoie de sprijin în continuare, chiar şi la 18 ani, înseamnă să îi iei colacul de salvare când el e aproape de mal şi să-l îneci pur şi simplu”.
Teoria formelor fără fond a lui Titu Maiorescu
Mădălina a venit în vacanţă acasă, iar mama Icoana îi face turtă dulce, în timp ce-i descoase sufletul, încetişor. „Ce-ai mai făcut?”, „Pe unde ai mai fost?”, „Ce note ai mai luat?”. Când fata e plecată la facultate în Timişoara, spune că-i simte stările. „Mă sună şi mă întreabă: «Ce-ai păţit, că mi s-a zbătut ochiul?» sau «Am visat ceva»”, râde Mădălina.
„O simt şi dacă minte, după privire”, adaugă Icoana, fără să-şi ia ochii de la bezeaua cu care unge bucăţile de turtă dulce.
În timpul şcolii, Mădălina stă într-un cămin studenţesc, într-o cameră cu alte patru fete. Ciorba pe care mama Icoana i-o pune în găletuşe din plastic se termină prima. Tot ea îi dă şi bani de buzunar, şi bani de drum, să vină acasă la fiecare sfârşit de săptămână.
Şi-i mai dă ceva, lucruri importante pe care statul-părinte nu s-a gândit să i-le ofere niciodată: încredere în ea şi curaj.
„Ştii teoria formelor fără fond a lui Titu Maiorescu?”, mă întreabă Mădălina, în timp ce abia înaintăm prin ninsoare, pe-o stradă din Reşiţa.
„Teoria formelor fără fond spune că am împrumutat numai lustrul din afară, căci instituţiile nu doar că nu aduc vreun folos, dar sunt chiar stricăciuni”.
Povestea acestor copii continuă în Libertatea.
Citește și:
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!