Culisele celui mai costisitor caz de malpraxis din România: Medicul Natalia Caisîn, obligată să plătească daune record, dar lăsată să profeseze în continuare

Potrivit legii, „vătămarea fătului în timpul naşterii, care a cauzat ulterior copilului o vătămare corporală, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea copilului, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani”.

Dacă faptele au fost săvârşite din culpă – cum este și cazul medicului Natalia Caisîn – limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate, iar prescripția intervine la 5 ani de la comiterea infracțiunii.

Deși fapta a avut loc pe data de 3 ianuarie 2018, dosarul medicului Natalia Caisîn a ajuns pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 abia pe data de 8 decembrie 2022 – mai precis după 4 ani, 11 luni și 6 zile.

În acest fel, la a doua strigare a cauzei în procedura de cameră preliminară, fapta Nataliei Caisîn era deja prescrisă.

Pe data de 6 februarie 2025, Judecătoria Sectorului 1 a dispus încetarea procesului penal cu privire la medicul obstetrician.

În cazul pronunțării unei pedepse, chiar și cu suspendarea executării, judecătorii ar fi putut ridica dreptul Nataliei Caisîn de a profesa, însă cum acest lucru nu s-a întâmplat, aceasta lucrează acum la o altă clinică privată.

Prin aceeași hotărâre pronunțată pe fond, Natalia Caisîn și Clinica MedLife au fost obligate, în solidar, la plata a 300.000 de euro cu titlu de daune morale pentru fetița mutilată la naștere și câte 100.000 de euro fiecărui părinte.

Cel mai costisitor caz de malpraxis din istoria recentă a justiției

Pe data de 28 mai 2026, Curtea de Apel București a majorat daunele acordate pe fond familiei de la 500.000 de euro la 1,5 milioane de euro, procesul împotriva Nataliei Caisîn și a Clinicii MedLife devenind, astfel, cel mai costisitor caz de malpraxis din România.

• În august 2025, Spitalul Județean de Urgență din Bistrița a fost obligat să-i plătească despăgubiri de 1 milion de euro unui tânăr care a fost trimis acasă cu diagnosticul de „nevralgie intercostală”, când, în realitate, el avea pneumonie. Tânărul a intrat în comă și a suferit leziuni cerebrale ireversibile.
• Anterior, în 2017, Spitalul Județean din Slobozia a fost obligat să plătească 500.000 de euro după ce medicul obstetrician de acolo a lăsat un copil complet paralizat în urma unor proceduri greșite la naștere.

Fetița care a fost victima culpei medicale a Nataliei Caisîn are acum 8 ani și jumătate, însă dezvoltarea ei neuropsihomotorie a rămas la nivelul vârstei unui bebeluș: nu se poate deplasa, nu poate mesteca și înghiți și are dificultăți în a se exprima prin gesturi sau prin cuvinte.

• Din acest motiv, costurile pentru a o ține în viață sunt ridicate, copilul fiind hrănit prin sonda nazogastrică cu lapte praf, propolis pediatric și piure de legume pentru bebeluși.
• La toate acestea se adaugă costurile de kinetoterapie și logopedie, tratamente pe care părinții ei le plătesc lunar în speranța că starea de sănătate a fetiței lor se va ameliora câtuși de puțin.

„Partea civilă minoră se confruntă cu un deficit funcțional permanent, fiind redus la minimum orice potențial psihic, fiziologic, senzorial sau intelectual, se află în imposibilitatea de a practica orice activitate intelectuală sau recreativă (fizică sau artistică), i-a fost alterat aspectul fizic, atât în zona feței, cât și la nivelul membrelor, și nu poate interacționa activ cu persoanele din jurul acesteia, fiind privată de șansele pe care o persoană sănătoasă le poate fructifica, respectiv posibilitatea de a face parte dintr-un grup de prieteni, de a urma o profesie, de a întemeia o familie”, reține instanța de judecată.

Cronologia unei intervenții chirurgicale amânate

Fetița a ajuns în această stare la naștere, pe data de 3 ianuarie 2018, după ce medicul obstetrician Natalia Caisîn a întârziat peste recomandările medicale să facă operația de cezariană, deși starea fătului impunea efectuarea acestei proceduri de urgență.

Urmarea acestei întârzieri a fost că fătul s-a sufocat cu cordonul ombilical în jurul gâtului și a suferit traume cerebrale permanente.

• Problemele pentru gravidă au început la ora 13:30, când medicul Natalia Caisîn a observat că pulsul fătului a scăzut sub 90 de bătăi pe minut și a hotărât ca nașterea să aibă loc prin cezariană.
• La 13:45, dr. Natalia Caisîn dă indicații personalului să înceapă pregătirile pentru intervenția chirurgicală.
• Gravida a ajuns în sala de travaliu la 13.50, iar consultul înainte de anestezie s-a terminat la 13.53.
• La ora 14:00, pacienta a ajuns în sala de operație, unde mai erau prezenți anestezistul, doi asistenți și moașa.
• Medicul Natalia Caisîn a ajuns în sala de operație la 14.05, iar operația a început la 14.09.
• Deși procedura trebuia să aibă loc de îndată, deoarece fătul se sufoca, nașterea a avut loc abia la ora 14:18.

Medicul a încercat să arunce vina pe protocoalele medicale

Libertatea a consultat Hotărârea nr. 970/2026 pentru a vedea motivele pentru care judecătorii au găsit-o răspunzătoare pe doctorița Natalia Caisîn pentru starea în care a ajuns fetița la naștere.

Instanța trece în revistă apărările formulate de medicul obstetrician, care inițial a încercat să arunce vina pentru întârzierea cu care a efectuat intervenția chirurgicală pe protocoalele medicale, anume că n-ar fi avut consimțământul pacientei.

• „Curtea reţine, ca şi prima instanţă, că din declarațiile martorilor audiați în cauză, astfel cum au fost expuse, se reține că, în intervalul orar 13:30-13:45, inculpata a rămas în pasivitate față de solicitările repetate ale moașei (…) de a veni în sala de nașteri și de a verifica starea gravidei (…) și a fătului acesteia şi cu toate că inculpata a declarat că a luat hotărârea de a finaliza nașterea prin operație cezariană la ora 13:30.
• Astfel cum însăși aceasta a consemnat în fișa de observație a pacientei, abia la 13:45, inculpata a demarat pregătirile efective pentru efectuarea operației de cezariană, în sensul că a confirmat moașei (…) și reprezentanților legali ai părții civile că gravida (…) urmează să nască prin operație de cezariană și a plecat pe secția ATI pentru a solicita anestezie.
• Din declaraţiile martorilor rezultă că inculpata a discutat cu martorul (n.r. – medic) altceva decât situaţia pacientei (…), pierzându-se timp preţios în condiţiile în care cunoştea urgenţa, iar martorul (n.r. – medic) infirmă că ar fi discutat despre cazul respectiv cu inculpata în tot acest interval.
• De asemenea, apărarea inculpatei în sensul că a fost necesar să ia acordul pacientei pentru cezariană este infirmată de declaraţiile martorilor şi înscrisurile medicale aflate la dosar, întrucât acordul pentru naştere naturală/cezariană este dat la momentul internării, nu la momentul intervenirii urgenţei.
• De altfel, în declaraţia dată în faţa instanţei de apel inculpata a afirmat iniţial că consimţământul pacientei pentru o eventuală cezariană s-a luat la internare, pentru ca apoi să susţină că a fost nevoie să ia consimţământul părţii civile chiar înainte de operaţie, aspect ce a necesitat timp.
• Mai mult, inculpata nu a comunicat medicilor implicaţi în intervenţie faptul că intervenţia este o urgenţă, pentru ca aceştia să acţioneze în cunoştinţă de cauză, aşa cum rezultă din toate declaraţiile martorilor audiaţi.
• În concluzie, este îndeplinită prima condiţie a răspunderii civile delictuale, aceea ca fapta ilicită să existe”, se arată în motivarea instanței.

Medicul a pierdut primele 15 minute discutând cu șeful de secție

Judecătorii rețin că dr. Natalia Caisîn a comis din culpă fără prevedere infracțiunea de vătămare a fătului, deoarece a amânat cu cel puțin 15 minute operația de cezariană pe care ea însăși hotărâse că trebuie efectuată în cel mai scurt timp, astfel încât intervenția chirurgicală a început cu 35 de minute întârziere de la apariția urgenței.

În fața instanței, doctorița a încercat să își justifice întârzierea prin faptul că avea nevoie de „acordul șefului de secție”.

Moașa audiată la proces în calitate de martor a arătat că în intervalul 13.30 – 13.45 a intrat „de mai multe ori” în biroul șefului de secție, unde l-a văzut pe acesta din urmă și pe Natalia Caisîn cum discutau „așezați pe fotolii”, fără a remarca la aceștia vreo stare de agitație.

• „În sensul reţinerii culpei, Curtea constată că, deși inculpata nu a prevăzut rezultatul faptei sale, trebuia şi putea să îl prevadă. Dată fiind calitatea sa de medic, pregătirea de specialitate, experienţa în domeniu și experienţa profesională, inculpata ar fi trebuit să cunoască efectele pe care le poate produce depășirea perioadei de 30 de minute care să permită evitarea hipoxiei prelungite.
• Apărarea inculpatei arată, în esenţă, că decizia de efectuare a operaţiei a fost luată la timp de inculpată, dar momentul începerii acesteia nu a depins numai de acţiunile inculpatei, ci şi de acţiunile altor persoane, medici sau asistente, întrucât o operație de cezariană nu se efectuează de un singur om și nu se efectuează în următoarele 5 minute, pentru că nu există condiții pentru așa ceva, fiind necesar, în primul rând, să se obțină acordul șefului de secție, care este cel care, din punct de vedere organizatoric, conduce tot ceea ce se întâmplă în acea secție și decide dacă se efectuează operația, pentru că, într-adevăr, în contractul pe care îl aveau părțile, asistența medicală nu era oferită de inculpat.
• Cu privire la această susţinere, instanţa de control judiciar constată că însăşi apărarea recunoaşte că decizia de a efectua sau nu operaţia de cezariană aparţine medicului curant, deci inculpatei, care a şi luat o asemenea decizie, conform propriei declaraţii, anterior expuse.
• De asemenea, inculpata recunoaşte urgenţa operaţiei şi din declaraţiile sale reiese că a conştientizat riscurile produse de situaţia fătului. Cu toate acestea, a rămas să discute cu martorul (un medic – n.r.) despre un alt caz, fiind necesar să fie chemată de trei ori de martora (moașă – n.r.).
• Simplul fapt că martora a venit de trei ori să îi descrie starea pacientei ar fi trebuit să o alarmeze pe inculpată.
• Mai mult, martorul (medicul cu care a stat de vorbă Natalia Caisîn – n.r.) a precizat că nu i s-a comunicat că intervenția este una de urgență, că pacienta nu se afla în sala de operații și nu era pregătită pentru intervenție.
• În continuare, într-adevăr, este necesar să fie anunţat medicul şef de secţie, cu privire la faptul că urmează să fie utilizată sala de operaţii şi de către cine, să fie stabilit medicul care va intra în operaţie alături de medicul curant, să fie anunţat anestezistul, asistente medicale, să fie pregătită sala de operaţii şi să fie efectuată anestezia.
• Însă, contrar celor susţinute de apărare, toate aceste operaţiuni pot fi efectuate într-un timp sub cele 30 de minute totale prevăzute de ghidul aprobat de Ministerul Sănătății și Societatea de Obstetrică și Ginecologie din România, în vigoare la data de 3.01.2018, dacă se acţionează corespunzător, altfel nicio cezariană de urgenţă nu ar avea rezultat pozitiv.
• Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că, deşi inculpata a perceput (aspect recunoscut chiar de ea) că este necesară cezariana de urgenţă, având în vedere suferinţa fetală, pe care inculpata, de asemenea, o recunoaşte în declaraţiile sale, totuşi aceasta nu a acţionat, rămânând în biroul şefului de secţie, fără a pregăti operaţia în regim de urgenţă”, au argumentat judecătorii. 

Instanța: Intervenția putea fi efectuată cu 18 minute mai devreme

Alte persoane pe care dr. Natalia Caisîn le-a învinovățit pentru propria culpă au fost moașa (pe care a acuzat-o că n-ar fi transferat-o la timp pe pacientă în sala de operație) și anestezistul.

Curtea de Apel București reține însă că medicul Natalia Caisîn avea datoria să-i anunțe pe cei din subordine că pacienta are nevoie urgent de operație.

• „Faptul că medicul anestezist a fost înştiinţat abia la ora 13:48 că urmează a participa la o operaţie de cezariană nu îi este imputabil acestuia, ci inculpatei, care nu s-a preocupat de formarea echipei încă de la ora 13:30, când a decis efectuarea intervenţiei.
• Apărarea mai susţine că inculpata, întorcându-se de la sala de operație unde era anestezia și de la discuția pe care a avut-o cu asistenta de anestezie, a constatat că pacienta la ora 13:45 nu fusese transferată de către moașă în sala de operație, deşi transferul în sala de operaţie trebuia făcut de moașă și asistenta de terapie intensivă. Însă Curtea observă că martora (…) nu putea să transfere pacienta fără o indicaţie din partea inculpatei cu privire la sala în care urma să aibă loc operaţia. (…)
• Mai afirmă apărarea că la ora 13:50, medicul anestezist s-a prezentat, a căutat pacienta, nu a găsit-o în sala de operații, a găsit-o în sala de nașteri alăturată, acesta declarând că există doar o distanță de 5 metri între aceste două săli, i-a mai făcut un consult preanestezic, deși nu era necesar pentru că fusese efectuat în urmă cu câteva zile și acest consult era la dosar și consemnează în fișă că a găsit pacienta la ora 13:50 în sala de nașteri, că dispune la indicația medicului curant transferul de urgență în sala de operații.
• Or, din aceste susțineri ale apărării reiese că la ora 13:50, inculpata nu dispusese încă transferul pacientei în sala de operații, iar așa cum declară martorii, atitudinea acesteia nu denota că operația ce urmează a se efectua este una de urgență.
• Inculpata a încercat în apărările sale să arate că nu are nicio culpă pentru întârzierea intervenției, susținând că responsabilitatea atât legală, cât și conform protocolului intern al MedLife aparține celor care urmau să facă acest transfer, respectiv asistentei de la ATI și moașei.
• Această apărare este contrazisă de declarațiile celor două martore (…) precum și de declarațiile medicului anestezist (…), care a expus cronologia evenimentelor din momentul în care a fost anunțat că se solicită participarea sa la operație.
• Deși ea însăși susține că a constatat suferința fetală la ora 13:30, inculpata abia la 13:48 a anunțat că are nevoie de un anestezist, aspect ce reiese din declarația martorei (…), coroborată cu declarațiile martorului (…) și înregistrarea convorbirii telefonice.
• Astfel, inculpata nu face niciun demers concret până la ora 13:48, ora la care a anunţat necesitatea prezenţei unui medic anestezist, aspect ce rezultă cu evidenţă din probatoriul analizat anterior.
• Nu poate fi primită nici apărarea inculpatei în sensul că decizia de terminare a nașterii și extracția fetală au fost făcute la timp, întrucât, chiar dacă decizia de efectuare a operației a fost luată la timp, intervenția propriu-zisă nu a fost făcută, a fost întârziată de inculpată, asta fiind obiectul judecății și acuzația adusă inculpatei. (…)
• Inculpata nu a comunicat existenţa unei urgenţe personalului medical, nu a fost prezentă în sala de operaţie până la ora 14:05, astfel că debutul tardiv al intervenţiei chirurgicale este consecinţa modului în care a acţionat aceasta.
• În concluzie, prima instanță a constatat temeinic că din momentul conștientizării de către inculpată a necesității de a efectua gravidei (…) operația de cezariană de urgență în jurul orei 13:30 și până la momentul extracției fătului la ora 14:18 au trecut 48 de minute, perioadă care nu poate fi catalogată ca «timp cât mai scurt» sau «timp foarte scurt», în special din perspectiva faptului că nu toate cele 48 de minute au fost necesare intrării în operație și extracției fătului.
• Acest aspect este demonstrat de vigilența pe care echipele de anestezie și de neonatologie au arătat-o în fața solicitării de a se prezenta la sala de operație în vederea efectuării intervenției de urgență, astfel că, dacă aceste solicitări ar fi fost făcute la ora 13:30, extracția fătului ar fi putut fi realizată în jurul orei 14:00, cu 18 minute mai repede decât ora nașterii acestuia.
• În concluzie, culpa pentru efectuarea tardivă a intervenţiei aparţine inculpatei, care nu a prevăzut rezultatul inacțiunii, deși putea și trebuia să îl prevadă”, mai arată judecătorii. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro